Poezii

O lună Nebună Te izbeai de visele zgârcite Ce-au împânzit lumea ta Pierdută. Monologurile tale Ca niște foi de urzică de toamnă târzie Ustură încă și ard Lumina De lună bătrână

GGalatea

0

0

Era dimineață devreme în pădure. Se furișa încet tiptil, tiptil ocolea. Se-oprea. Iar avansa - nu vroia decât să rămână singur fără foșnet fără zgomote fără iarbă. Poiana, așa cum voia, o

GGalatea

0

0

Ah, cât mi-ar fi plăcut, și mie, să desenez un pătrat negru de un negru de-acela intens și profund... să fixez privirea pe mijloc și să-l văd rotindu-se în jurul osiei sale ca un dervis în

GGalatea

0

0

Un palid zgomot, în tăcere, încearcă să își demonstreze că cantitatea-i de putere nu mai e în paranteze. Jalnic, înșiră în juru-i ipocrizia ca degustare. Serviții hrăniți cu iluzii se-neacă

GGalatea

0

1

- De ce plânge cerul, mamă? - Pentru că plouă. - Iar tu de ce plângi? - Pentru c-a plouat.

GGalatea

0

0

Șî și ti doari pi tini, măi băieti? Nicî, dzâși? Da iaca pi dânsu-l dure, șî tari! Șî undi-ei vre sî ti duși tu, măi băieti? Nicăieri, dzâși? Da iaca el vroie sî sî ducî, da nu o

GGalatea

0

1

trecând peste marea uitării, uitând că marea e seacă, secând din uitarea mării, mărind secarea în treacăt, căuta...

GGalatea

0

0

Ce liniște... Auzi? - Ce liniște asurzitoare! Tăcerea urlă în mijlocul singurătății. Ce pace... Simți? - Ce pace zguduitoare! Indiferența doare până-n adânc. Ce frumusețe... Vezi? - Ce

GGalatea

0

0

Gata!

GGalatea

0

0