Poezie
Liberare
1 min lectură·
Mediu
Era dimineață devreme în pădure.
Se furișa încet
tiptil, tiptil
ocolea.
Se-oprea.
Iar avansa -
nu vroia decât să rămână singur
fără foșnet
fără zgomote
fără iarbă.
Poiana, așa cum voia, o găsise pustie.
Pământul moale
Așa cum voia.
Ușor,
Ușor,
Lopata aluneca ușor.
Mâinile nu se mai opreau de săpat...
Căzuse.
Groapa era adânca:
Aaa...aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Și-a răcnit durerea gropii.
Ca să poată pleca liberat.
002480
0