Fara titlu

Și nimic nu pare teafăr,

nici Lucifer din Luceafăr,

nici vigoarea hominidă

de prăpastie avidă,

nici iubirea cea curată

ce se vede ca o pată

de durere refugiată…

Cui să-i cer și ce anume

când ce vrei nu are nume,

cui să-i sufli-n față focul

când în foc îți este locul,

cui să-i spui că din durere

viermele prinde putere?

Neființă, scump imperiu,

transformă-mă-n deuteriu!

Sper ca sotia scritorului - Diana, sa nu se supere pe mine pentru ca am vrut sa va aduc spre citire aceasta ultima poezie a lui Ion Tugui, poate ca multi se vor grabi sa comenteze literar, stilistic... cine are ochi de citit si inima de inteles sa citeasca, cine nu...