Imblanzitoare de lacrimi

Optimistă? Pe dinafară poate... Pe dinauntru lacrimă dresată cinic... zăgaz, zid...loc de dat cu capul. Da si rasul se poate invața cu plansul...Nu e vorba de rasul ras de prin copac, felină de felinar... Unde mi-o fi entuziasmul? Unde mi-o fi zambetul strengăresc si mai ales unde mi-o fi nepăsarea față de răutățile pe langă care nu pot trece? Doamne, dau un regat (pe care nici nu-l am) pentru o amărată de lacrimă, pentru un suspin sau o părere de rău... Sunt orfană de lacrimi... si ce de-am mai plans candva... ce frumos stiam eu a plange durerile altora razand nebuneste de propriile-mi dureri...Apuse timpuri... rasul meu ranjet scrijelit cu penița, lacrima mea - un fel de secetă inghetată... Halal să-mi fie, bătătorită cale spre niciunde... Si totusi, de unde sa iau o lacrima pentru ochiul meu trist?