Iubirea ca o mostenire

A fost răspantia de noi prea plină, de drumuri doruri si dureri a fost fantană, nuc si vină si amor nebun printre păreri... Mai e cenusă in risipă mai este scrum, mai e si jar si vesnicie cat o clipă de lacrimă in lăcrimar... Si vor mai fi să treacă poate alte dureri, alte iubiri pe acolo in margini de cetate la țărm de inalte năluciri... Doar noi vom stii că din simțrea ce in răspantie am lăsat va dăinui in veci iubirea fără de amar si de păcat...