Cand nu esti

Când nu ești la vedere, când nu te găsesc simt că mi se întunecă locul acela pe care ți l-am zidit în sufletul meu... îmi vine să-mi rup haina de lut ca să te scot la lumină... să te țin în palmă, să te dau iar măr pârguit fecioarelor la fântână... Ce te-am mai descântat în ziua aia de adio, m-am făcut numai cioburi zvârlite în ochii celor care habar n-aveau de iubire... trebuia să mă împart astfel, prea mult te iubeam si nu te puteam lăsa pustiu și în pustiu... cu iubirea mea te iubesc mândrele ce-ți tot ies în cale... mie mi-a rămas fericirea de a te ști oarecum fericit... Nu mă blestema de plecare, de-aș fi rămas ai fi putut muri sufocat de atata iubire... Am plecat fiindcă nu te puteam ucide eu... Te iubeam de dincolo și de dincoace de toată iubirea...