Clipa haș

Încerc să mi te recostitui aproape tridimensional și te adun de pretudineni din spațiul-timp sentimental și nu știu cum și nu știu unde doar zâmbet parcă îmi apari... Privesc pierduta noastră gara cu trenul azi particular și parcă-mi ies dintr-o poveste și intru singură în ghețar... Apare în mâna mea o floare garoafă de mărgaritar plecarea ta pe-o altă cale și eu pe-un rug plângând amar... Și doar pustiu și vămi de ghiață prin orizontul interzis și eu, străină în colț de viață pe margini și-n mijloc de vis... Și apoi păduri și-o mănăstire cu interdicții făr sens pentru o singură iubire de clipă haș în univers... Și peste toate tu aproape zâmbind cu ochii plini de rouă îmi spui că am trecut de noapte și lumea nu e ruptă în două...