Care mioară?

Care mioară? Care pășune? În praful ăsta de-acasă pășunismul de care vorbești nu mai există de o veșnicie... Nici de patriotism nu se mai pune problema atâta vreme cât, nici nu mai știm dacă mai avem patrie... Poporul, trei sferturi cu traista în băț prin cea lume... sfertul rămas n-a mai gasit băț și traistă... Lehamitea fără frontiere, abia de nu sufocă impulsul ălora puțini mai mintoși și mai forțoși să tragă (nu e prea clar încotro) căruța asta fără roți. Nu tu vise, nu tu țeluri, nu tu ideal... Rutină și atât. Supraviețuire pe buză de abis. Unde să mai încapă vreo mioară, vreo pășune... e arșiță, și arșița asta vine din suflet, nici lacrimi nu mai avem, e secetă mare și pe dinăuntru și pe dinafară...