Jurnal
niciodată aproape
1 min lectură·
Mediu
Vine si dimineața... uneori târziu, ca după o beție cu plumb lichid... imună la otravă mă târăsc înspre eul acela ascuns din adâncul liniștei potolite... niciodată aproape, ca un refren desprins de iubire, ca un pustiu golit de iluzii... și cît de frumos valsam noi deasupra prăpăstiei ancorată în văzduh... ce de aripi aveam pentru zborul acela răsfrânt în oglindă... și iar, niciodată aproape... drumuri paralele prin deșertul însetat... și nici o fântână de dragoste... nimic... doar zâmbet amar și suflet coclit... ia tu marea cu vise cu tot, păstreaz-o sau dăruiește-o altor începuturi sfârșite...
Niciodată noapte, dimineața asta fără sfârșit ce se numește pe buzele mele:
niciodată aproape...
013079
0

\"Fântână de dragoste\", frumosă definire a sentimentelor în adâncul lor mereu proaspăt, izvorât din pământul sufletului.
Apreciez aceste gânduri pentru felul în care autorul se lasă pe luciul de apă al ideii pentru a străbate fiecare val de trăire într-o metaforizare a ceea ce este greu definibil în noi înșine: pierderile, acest \"niciodată aproape\" de care nu ne putem feri vreodată.
Drag, Ela