Printre spini

Colțoasă importanța spinilor de trandafir... Nu pune mâna că mușc... Culoarea, parfumul, splendoarea asta a noastră de-o atingi s-ar putea să-ți ciobească ochii... Suspină, dar nu pune mâna, o să-ți plângă însângerat inelarul crucificat... Și taci, trandafirul n-aude gălăgia simțirilor tale... Ia și tu o margaretă de moț, decolorată floare de soare pipernicită... aia știe să se lase iubită... Ielele si-o prind adesea în păr, și tu, orb de adevăr, poți mirosi iarba, te poți îmbrăca șmecherește în trifoi, poți lua pe umeri și-un ștejar mai de soi, sau chiar toate pădurile cu munții și alte minuni, dar nu trandafirul, acesta pe care-l păzim în poarta destinului de prea multul puțin...