pană nu orbesc

pană nu orbesc la marginea acestui ecran sau al altuia asemeni acestuia, să-ti mai spun din varful degetelor cate ceva despre toate drumurile care nu mai duc nicaieri... despre noi nu mai e loc in propozitia dragostei s-au ingrămadit toate semnele de punctuatie toti gură cască toate anotimpurile si peste ele un fel de furtună radioactiva... vomit, la marginea hăului inalt stii bine că balul mascat m-a muscat de toate amintirile colturoase cu diamante si alte atarnători spanzurate de gatul distinselor curve pe care le-ai clasificat trecute sau netrecute prin insipidul tau pat... asa că scrisoarea mea de adio n-am vreme s-o scriu nici macar s-o citesc, trebuia sa-ti spun adevarul acesta pană nu orbesc aici in fata ecranului de unde imi zambesti dumnezeu stie, ce motiv ai de zambit in clipa asta cand eu chiar de tine mă pregătesc să orbesc...