În noaptea aceasta ales-am să nu pot dormi.
În noaptea aceasta mă las bântuită de tine.
În noaptea aceasta la pândă-s spre zorul de zi.
În noaptea aceasta îmi curge și gândul prin vine,
În
Să decomprim
Un gând infim,
Să-l las să zburde...
Din senin
Să-i rup un colț,
Colț de canin
Lipit de dintele vecin,
Să-l zgândăr blând,
Să-l zgudui lin,
Să zburde
Gândul meu sublim,
Să mi
Când sfinxul calm deschise cu larghețe
Doi ochi ca cerul ce-l păzea, tăcut,
Am învelit cuvântul să nu-nghețe
Strivind pe buza stâncii un sărut.
Tu cel prezent cu-ntregile
Ne-am inundat stigmatul cu-esențe de iertare,
Ne-am pocăit la clipa ce n-a putut rosti,
Ne-am absolvit speranța de vana așteptare,
Ne-am condamnat la viață cu-aproape înc-o zi.
Și-n cupa
Cuvântul când cade pe zidul tăcerii,
Guri mari se deschid prin cealaltă parte,
Și inima cântă muțește, și-mparte
Tămâia speranței și crucea durerii.
Veghez lângă maluri cu bărci părăsite
La
Drumuri lăsate de lacrimi. Pustie.
Soartă lăsată, izbită de vânt.
Poarta tăcerii, ce iarași mă știe….
Doare căușul altui cuvânt.
Unde te afli de nu ești cu mine,
Unde te poartă albastrul cel
Știu,
Că nu ești Dumnezeu și nu poți ierta…
Că lacrimile mele au stins demult flacăra candelei…
Știu
Că doare totul in tine… sau e durerea mea?
Dar simt că mor încet… fir alb cu fir alb…
E a treia ploaie de anul acesta!
O știu după câte vise mi-au murit.
Aiurea, alergând pe câmpii înecate
În van eu tot caut vreun vis încolțit.
E a treia ploaie din primavara asta!
Și număr
Azi mă rup iar de realitate
Si plimb cuvintele mai departe
Fără grabă
Ca pe o rimă beteagă
Să mi se-nghesuie emoțiile-n vene
De-or învăța să te cheme.
Azi… mă cunosc poate mai bine
Prin
nicicând n-a mai plouat așa, știi?
cu răsturnări de situații
cu voci nerostind apusuri târzii
printre alte, multe vibrații
nu am mai fost eu cea care a plâns
când cerul turna aluzii anhidre
nu
Mă rezemasem de un gând;
Așa ce-mi obosise clipa!
Dădusem liber la cuvânt
Și-mi oblojeam c-un vis aripa.
Mai picura din cer ceva,
Se decanta-n văzduh ca ceara.
Rămasă-i ruga prin perdea;
Așa
în mine cresc neliniști, parcă-s copaci păgâni
bat frunzele de teama ce-o strâng de săptămâni
împart secunda oarbă cu tine-ndeajuns
mă scutură privirea ce nu mi-a mai ajuns
respir din nou
Tu te-ai trezit cu mine pe cap
Venisem să te vindec de migrenă
Dar… ca să-ți fac și ție pe plac,
Ma îmbrăcasem iute in sirenă.
Stăteam pe stânca mea memorând
Clipele din solzii albaștri în
astăzi ne-am despărțit
cum buzele se despart în rostiri de cuvinte
eu n-am mai plecat,
tu n-ai mai venit
se auzea doar timpul, cuminte
și ce frumos ne-am iubit!
ce frumos curgea noaptea
Uite gura cum e mută, palmele se fac căuș
Se-mpreună și se-ndeamnă ca la cina cea de taină
Pe obraz imi trece-n grabă lacrima ca un arcuș
Atingând o strună vie, și se pierde-apoi pe
Hmmmmmm… azi sunt mult mai serioasă
ca ieri
și, poate, puțin mai frumoasă…
nu știu , cum se vede de la tine?
hai că vin mai aproape, e bine,
Iubire?…vin mai aproape
să-mi vezi până și ridurile
e frumoasă?
dimineața?
sau cafeaua e prea neagră... prea fierbinte...
prea amară?
ti-a rămas un gust de-aseară?
e prea tristă? ne-nțeleasă?..
ce poveste...
scriu acum, că-i miez de
Gata, de azi s-a pornit avalanșa,
Și vine sufletul meu înspre tine,
Și uite-l cum lasă munții-n ruine,
Și trupu-mi golit cum iși cere revanșa.
Hotarele vechi se năruie-n tranșe
Sub valul
Haiku de 8 Martie
Femeile – păduri
se întâlnesc
în muguri
Haiku de moment
Opresc clipa.
Cladesc
din nisipul clepsidrei
Haiku lebedei
Aerul cântă
Uneori
Uit să mai
Când taci se aud intonații funebre
- eu vrut-am să țip...
mă chinuie toamna ascunsă-n tenebre
(ce jalnic tertip!)
Când tac, mi se-aprinde in piept altă gură
rostind sacadat
și ritmic și viu,
Acolo te mângâie soarele blând;
În mine doar vântul și dorul mai urlă
S-ajungă la tine al nopții cuvânt,
Și-un clopot bătut mai devreme in turlă.
Acolo măslinul foșnește ușor
Deasupră-ți,
GH