Poezii

În camera mea Iubirea creste Atat de repede! Parcă ar suge Doar din sânul meu Stâng.

GHGabriela Hîrlea

0

0

E a treia ploaie de anul acesta! O știu după câte vise mi-au murit. Aiurea, alergând pe câmpii înecate În van eu tot caut vreun vis încolțit. E a treia ploaie din primavara asta! Și număr

GHGabriela Hîrlea

0

3

Să decomprim Un gând infim, Să-l las să zburde... Din senin Să-i rup un colț, Colț de canin Lipit de dintele vecin, Să-l zgândăr blând, Să-l zgudui lin, Să zburde Gândul meu sublim, Să mi

GHGabriela Hîrlea

0

4

În noaptea aceasta ales-am să nu pot dormi. În noaptea aceasta mă las bântuită de tine. În noaptea aceasta la pândă-s spre zorul de zi. În noaptea aceasta îmi curge și gândul prin vine, În

GHGabriela Hîrlea

0

1

nicicând n-a mai plouat așa, știi? cu răsturnări de situații cu voci nerostind apusuri târzii printre alte, multe vibrații nu am mai fost eu cea care a plâns când cerul turna aluzii anhidre nu

GHGabriela Hîrlea

0

0

Ne-am inundat stigmatul cu-esențe de iertare, Ne-am pocăit la clipa ce n-a putut rosti, Ne-am absolvit speranța de vana așteptare, Ne-am condamnat la viață cu-aproape înc-o zi. Și-n cupa

GHGabriela Hîrlea

0

2

astăzi ne-am despărțit cum buzele se despart în rostiri de cuvinte eu n-am mai plecat, tu n-ai mai venit se auzea doar timpul, cuminte și ce frumos ne-am iubit! ce frumos curgea noaptea

GHGabriela Hîrlea

0

0

Astăzi mai scriem scrisori Si încă privim de departe Vara se numără în rânduri de nori Repetate și renegate E aceeași tărăgănare mută Aceleași apusuri sunt, în însingurare Soarele doar uneori

GHGabriela Hîrlea

0

5

Zâmbesc La zbuciumata apă limpede: Tu când culegi cu privirea roadele gândului meu. Inrourata-mi frunte, cu urmele lacrimei tale nedăruite Se clatină usor, mai bogată acum. Fuioare vii, se duce

GHGabriela Hîrlea

0

0

Cer, mai mulți, în ruga lor S-aibă tone de umor. Dar primind doar două grame Ce să vezi? Scriu …epigrame.

GHGabriela Hîrlea

0

9

Foaie verde și-o lalea... Poezia ta nu-i grea; Dar de ce (mă-ntreb și eu) La stomac îmi cade... greu?

GHGabriela Hîrlea

0

0

Haiku de 8 Martie Femeile – păduri se întâlnesc în muguri Haiku de moment Opresc clipa. Cladesc din nisipul clepsidrei Haiku lebedei Aerul cântă Uneori Uit să mai

GHGabriela Hîrlea

0

0

Uite gura cum e mută, palmele se fac căuș Se-mpreună și se-ndeamnă ca la cina cea de taină Pe obraz imi trece-n grabă lacrima ca un arcuș Atingând o strună vie, și se pierde-apoi pe

GHGabriela Hîrlea

0

0

e frumoasă? dimineața? sau cafeaua e prea neagră... prea fierbinte... prea amară? ti-a rămas un gust de-aseară? e prea tristă? ne-nțeleasă?.. ce poveste... scriu acum, că-i miez de

GHGabriela Hîrlea

0

0

Când m-ai găsit…(la săpături) Zăceam în lutul de sub drum Aveam pământ îin crăpături, Dar eram antică, oricum! Cândva, se poate să fi-ajuns Pe masa unui rege trist Ce sorbea iute, pe

GHGabriela Hîrlea

0

0

Tu te-ai trezit cu mine pe cap Venisem să te vindec de migrenă Dar… ca să-ți fac și ție pe plac, Ma îmbrăcasem iute in sirenă. Stăteam pe stânca mea memorând Clipele din solzii albaștri în

GHGabriela Hîrlea

0

0

Mă rezemasem de un gând; Așa ce-mi obosise clipa! Dădusem liber la cuvânt Și-mi oblojeam c-un vis aripa. Mai picura din cer ceva, Se decanta-n văzduh ca ceara. Rămasă-i ruga prin perdea; Așa

GHGabriela Hîrlea

0

0

Când taci se aud intonații funebre - eu vrut-am să țip... mă chinuie toamna ascunsă-n tenebre (ce jalnic tertip!) Când tac, mi se-aprinde in piept altă gură rostind sacadat și ritmic și viu,

GHGabriela Hîrlea

0

0

Drumuri lăsate de lacrimi. Pustie. Soartă lăsată, izbită de vânt. Poarta tăcerii, ce iarași mă știe…. Doare căușul altui cuvânt. Unde te afli de nu ești cu mine, Unde te poartă albastrul cel

GHGabriela Hîrlea

0

0

Hmmmmmm… azi sunt mult mai serioasă ca ieri și, poate, puțin mai frumoasă… nu știu , cum se vede de la tine? hai că vin mai aproape, e bine, Iubire?…vin mai aproape să-mi vezi până și ridurile

GHGabriela Hîrlea

0

0

primisem vreo patru zări colorate in roșu și verde și-albastru măiastru și -n galben ca raza ce-ar vrea să se-arate când norul se-ascunde iar tandru sub astru albisem iar cerul cu o

GHGabriela Hîrlea

0

0

Uite am vrut sa îți scriu un vers ciung Si mi-a sângerat cuvântul din aripă Nu mai aveam brațe să te strâng, Si mi-am smuls toate penele de frică… Căutam doua mâini să mă sugrume lent In

GHGabriela Hîrlea

0

2

în mine cresc neliniști, parcă-s copaci păgâni bat frunzele de teama ce-o strâng de săptămâni împart secunda oarbă cu tine-ndeajuns mă scutură privirea ce nu mi-a mai ajuns respir din nou

GHGabriela Hîrlea

0

0

Cuvântul când cade pe zidul tăcerii, Guri mari se deschid prin cealaltă parte, Și inima cântă muțește, și-mparte Tămâia speranței și crucea durerii. Veghez lângă maluri cu bărci părăsite La

GHGabriela Hîrlea

0

0

Acolo te mângâie soarele blând; În mine doar vântul și dorul mai urlă S-ajungă la tine al nopții cuvânt, Și-un clopot bătut mai devreme in turlă. Acolo măslinul foșnește ușor Deasupră-ți,

GHGabriela Hîrlea

0

0

Când sfinxul calm deschise cu larghețe Doi ochi ca cerul ce-l păzea, tăcut, Am învelit cuvântul să nu-nghețe Strivind pe buza stâncii un sărut. Tu cel prezent cu-ntregile

GHGabriela Hîrlea

0

0

aaaaaaaah, mă lăcrimează din trupu-ți! stoarce cuvântul, rupe zăgazul, urle-va vântul curgă sărutu-ți plimbi infinite coloane? pe unde? pe undele căror oceane? adie-va palma-ți pe

GHGabriela Hîrlea

0

0

Gata, de azi s-a pornit avalanșa, Și vine sufletul meu înspre tine, Și uite-l cum lasă munții-n ruine, Și trupu-mi golit cum iși cere revanșa. Hotarele vechi se năruie-n tranșe Sub valul

GHGabriela Hîrlea

0

2

Canon, ascut cuvântul între dinți Și, Doamne, cum mă arde în timpan! Cum mă apucă iar dorul de sfinți! Iar, Biblia mă scoate la liman… Cum trec prin mine clipele șuvoi… Emoții trec potop

GHGabriela Hîrlea

0

0

Să-mi fie netăcerea blestemul care arde Pretinsa dimineață când tu nu ești aici Când raza unui soare păgân ne mai desparte Tot răscolind prin umbra în van a unei frici… Să-mi fie buza ruptă de

GHGabriela Hîrlea

0

0