Vine un timp, in care îți doresti să alergi cu picioarele desculțe în iarba umedă...să râzi...să uiți...să te bucuri de...tine...
De cuvintele care te-au rănit, de iubirile lăsate in paragină, de
Golul care îmi răspunde,
neantul peste care mâinile mele
alunecă învăluindu-se de tăcere.
Bucăți de suflet lăsate în ruină,
cioburi de sticlă,
sunete de vioară,
chipul tău zâmbindu-mi din
Ziduri ce se surpă,
porți căzute în dizgrație,
pereți de sticlă,
ferestre rupte...și singure
îngânându-și terminusul
în cântecul de jale al vântului.
Nori înghețați și negri,
plutind
Nu știu ce să scriu...
Totuși mâna mi se mișcă,
modelează forme ciudate.
Virgule și cuvinte,
degetele scuipă pe hârtie
de parca ar fi nebune.
Asudate și pline de încăpățânare
...nu vor să se
Nimic nu mă face să zâmbesc...
Nici măcar tu...
...tu cu verdele pădure din ochiul tău,
cu râul proaspăt din șoaptele tale...
Mă întreb, dacă a mai rămas ceva
culoare de albastru în mine...
or
Mi-am văzut oasele
dezmățându-se pe strada goală,
sărind in sus și-n jos
pe pavajul mânjit
de lacrimi.
Tu, care mă citești acum,
deja mă critici în mintea ta,
dar nu contează...
Eu
M-au pocnit peste gură,
peste picioare
și m-au trimis in vacanță...
Nu avea nici un sens
să-mi bat gura de pomană
-nici măcar o blestemată
virgulă-mi nu-mi ieșea articulată-.
Eh...frații
M-am trezit fără cuvinte.
Gura îmi arde și soarele...
soarele în lehamite
îmi încălzește șederea.
Nu că m-aș plânge,
dar sătulă de dimineți înfrânte,
de nonsens, de câmpuri pline de
Ca un copil lăsat la colț
de stradă...plâng.
De zidul rece mă lipesc
și ochii mi-i închid
de frică.
\"De ce îmi stai aici, copile?\"
-o pasăre, cu ochii buni
mă-ntreabă.
Dar eu nu spun
Umbre îngropate
în zidurei de amintiri,
aruncate și regăsite,
hulite și iubite.
Imagini reflectate
în oglinda propriilor ochi.
\"Te-am iubit!\" îmi spui.
Nu pot să-ți răspund,
nu mai
Intri și ieși fără rușine,
fecundând cu timpul tău
pântecul cuvintelor mele,
preumblându-te
-creatură umană și fiară-,
în pământului gândului meu.
Vorbești și cuvintele tale
-uimitor de
Îmi forțez geometria,
oasele le răsucesc,
le aduc la forma
cuidată a copacului.
Le împletesc cu durere
șsi pământ,
apoi le zdrobesc
de rădăcină
șsi apoi,
fluidă și caldă,
revin la propria
Cazi și te ridici...
Te acoperi de cuvinte
-care dor, care ucid-,
te îngropi în uitare
...și taci.
Cazi șsi te ridici,
Chiar dacă ochiii te dor,
Chiar dacă genunchii
Îți sângerează de prea
Mă sufoc în diminețile zilei de mâine,
mânjite de plictiseală și emoție spudorată,
fără ca măcar să mă cobor de pe raft
-obiect fără urmă de frumusețe sau măsură,
-oamenii comentează când mă
Cu genunchiul
Pe universul timpului,
încununat și îmbrăcat
De sferă,
Mă ridic...spre lumină.
Pe pântec,
Soarele și luna
-universul întreg-,
își îngroapă tăcerea,
penetrându-mi
Mi-am astupat rănile,
cu ceară
...și din candele
îmi fac așternut sfânt.
În mine cresc păduri,
dar...le îngrop,
inconștinetă, cu amintiri.
Îmi ling rănile,
îmi plâng sângele
din răni
și le
Azi a murit o pasăre galbenă.
A murit.
Un bătrân mi-a spus
că cerul a alungat-o.
Avea prea multă
lacrimă pe aripi
și...putea răni norul
pe care stătea.
A murit...
Azi a murit...o pasăre
Dacă ar fi să fiu arbore...
...în pământul tău
mi-aș îngropa rădăcina.
...M-aș hrăni cu visele tale
și ochiul tău, albastru și nud,
mi-ar fi pasăre și cântec.
Cu ramurile mele ți-aș
Mi-ai spus :\"Pleacă!\"
...Și atunci, ochiul meu
și-a închis pentru totdeauna,
cerul.
Gândul a sângerat,
Iar lacrima,
Coborând pe trepte de sticlă,
A căzut și cioburi de stele
mi-au pătruns
Degete atingând,
Ochi arzând de tandrețe,
Buze umede...
...amestec de tremur
și neânțeles,
de căutare și uimire...
...Și apoi cămașa mea...albă.
Mi-ai descoperit gâtul
și umărul -gustându-l
Merg...Pășesc peste bucăți
de aer lovite,
Peste aripi de noapte,
sfâșiate.
...Străzi, alei, trotuare.
Pași chinuind cu trecerea lor,
pietrele, timpul,
care coboară
în beciuri de
...Am uitat să mă joc...
Era un timp când dansam în jurul teiului din fața casei. Îl cuprindeam cu brațele, îmi apropiam obrazul de scoarța lui aspră și rece...Era pritenul și iubitul meu. Mă
Mi-ai scos veșmintele
și mi-ai lăsat nuditatea
să-ți umple ochiul...
Palmele tale, călătorind
pe pielea trupului meu gol
-atât de gol,
într-o lume atât de acoperită-
au plâns de
