Eseuri

Vine un timp, in care îți doresti să alergi cu picioarele desculțe în iarba umedă...să râzi...să uiți...să te bucuri de...tine... De cuvintele care te-au rănit, de iubirile lăsate in paragină, de

...Am uitat să mă joc... Era un timp când dansam în jurul teiului din fața casei. Îl cuprindeam cu brațele, îmi apropiam obrazul de scoarța lui aspră și rece...Era pritenul și iubitul meu. Mă

Nu... Nu e întuneric... Doar pietrele care sângerează spărgându-mi timpanele...și sângele...Sângele prelingându-se, curgând și acoperind -Oh, Doamne, câtă greșeală!- geamătul pietrelor... - De ce