Gabriel Nita

Cautarea si viata mi le-am incredintat candva unei fraze. Si poate inca sper, pe-ascuns sa o inchid - dar sunt un orb: sub degetele-mi groase, lipsite de blandete, toate literele toate se

Merg de-a lungul falezei, imi caut drumul si pun in pamant pietre triunghiuri: neregulate, ascutite, din loc in loc, sub diverse unghiuri si directii. Le las in urma mea si umbrele lor

Prin oboseala, vaslind lent, fara carma, cu palmele uscate, batatorite, reci, aproape timid.

Daca ingerii ar ajunge oameni si ar scrie si ei poezii, ce poezii ar scrie ei cu ingeri?

Ei bine, acesta e un jurnal, felul meu de-a scrie un jurnal - notez din cand in cand ce si cat pot din ceea ce gandesc. Uneori rad, dar nu intotdeauna. Si nu am nevoie de metafore, ci doar de

Ea era alta ea, trenul trecea ca un timp cu arcul rasucit la limita. Ea era alta ea, avea ochii, buzele si grimasele ei. Daca i-as fi luat pe varful limbii o picatura de

Fata din lăptărie era formată din transparențe și din negări ale acestora. De exemplu, globul ei ocular se acoperise cu o fină lacrimă (din cauza prea desului fum de țigară), dar pleoapele

A accepta imaginarul fara a pune conditii, a te iubi pe un dig, foarte departe, acolo unde inca este caldura. A trece cu vederea ploaia, a cere pasarilor sa zboare, a scrie aceasta poezie. A

Nu-s decat o umbra, zgarii foaia cu sinapse albastre nedescarcate si inregistrez pe retina entropii bruste de semn intre viata si moarte, nici macar umbre.

De dragul simetriei, ca si dintii mei, unghiile fetei care se asezase alaturi erau din portelan Ming. M-am gandit sa intru in vorba cu ea, asa ca \"Printesa\", i-am spus, \"Sunt mesterul

Privind in jur, aproape sfidator, cu ochii incarcati de prevestiri reci, cu sangele batand marsul de razboi, cu dintii inclestati si degete inghetate, spre

Lectura oricarei poezii se desfasoara pe trei piste simultane, dar inconsecvente. Ceea ce e scris, semnificarile pe care le poate primi ceea ce e scris, motivele si imprejurarile pentru ceea ce e

In gradina spre mine se apleaca un trandafir rosu si imi saruta petalele cu buze incinse ca focul, il vad zambind si indreptandu-se incet, cu mersu-i clatinat, pe alee spre un orizont pe care

Oamenii spun ca aceasta pasare in clipa mortii incearca sa-si faca drum, cu ciocul plin de sange, spre tacere. /5.01.2001/

Un cuvant micut, inima, povestind despre dragoste, fericire, frumusete si toate alte cele...

Simt intr-o nara pulsul tau, aducand a boare sarata: nu e o metafora, sangele se stie ca are culoarea si gustul acesta. Imi trec stabilopozii poetici in cealalta mana, sa-mi pipai fata. Dupa

Este iubire dar eu n-am cuvinte s-o spun. Umplu plicul acesta cu fum si nu vreau sa plangi. Degetele mele asteapta de mult impreuna sa-ti atinga obrazul, sa deseneze pe el conturul de

De fiecare dată când întorc gravitația firicelele de nisip se așează altfel, timpul se scurge cu altă viteză, săpunul din apă face clăbuci, o spumă violetă trebuie să mă aplec pentru a-i

Bob, dau in bob, zvarl pe masa, negru, aplec ochi sfredelitori cautand raspunsul, asteptatul si doritul, sau detestatul, raul bob.

Pe degetele mele timide reci se-aprinde focul si calca o-ntreaga herghelie sonora de cai negri salbatici, imbatati de-atingerea si taina tacerii si rasetului parului tau.

Lapislazuli simte nevoia unei voci noi. Aceasta voce va purta numele de Wolf. Lapislazuli e cel care isi va asuma in contnuare responsabilitatea pentru vocea sa noua. Dar, pe cat posibil, cele

A trebuit să-mi brăzdez cu degetele fața pentru a înlătura de pe ea buretele umed al aerului. A trebuit să-mi ascut la perfecție creioanele, aruncându-le apoi metodic la coș (cel de gunoi,

Unii din oameni simt cateodata nevoia de frunza. Putand lua orice infatisare, de la un vis si pana, chiar pana la o idee de moarte. Simtim nevoia de frunza, ne inverzim ochii nostri frumos

Stric tesatura apei cu strigatul meu, iar marea se intoarce nelinistita, aproape furioasa, inghitindu-ma cu ochii ei urati, verzi si rai, brazdati de cute adanci, venind din