Gabriel Nita
Verificat@gabriel-nita
„Nu exista solutii! Exista numai forte in mers. Trebuie sa le creezi si solutiile vor veni...”
M-am născut pe data de 12 februarie 1981, în Tîrgoviște, dar m-am mutat apoi la Constanța. Am terminat Facultatea de Comerț, specializarea Marketing, în cadrul A.S.E. București, iar acum urmez Studiile aprofundate la aceeași specializare. Poezii am început să scriu în urmă cu vreo 4 ani, iar pe poezie.ro deja…
Vrei sa te rupi de ceea ce, prin altii, ar putea fi deja canon, si cred ca asa se explica unele versuri gandite sa socheze... bland.
De-ar fi sa dau - absurd! - verdicte, as zice ca esti pe drumul cel bun.
Pe curand!
Pe textul:
„Despre mine" de Gabriel Nita
Pe de alta parte, nu-mi plac nici "atemporalele umbre reci", nici sufletul vargat. E prea fortata poezia, parca nu vine din suflet.
O sa mai caut ceva scris de tine, poate ma mai dumiresc.
Pe textul:
„Claustrare" de Radu Mihai
Pe curand.
Pe textul:
„intrebare" de Alina Manole
Mi s-a parut extrem de interesanta ideea ta, cea a profunzimii marii in chip de decor pentru scoica mea sparta. Dar eu nu o pot vedea asa. La urma urmei vorbim de destin, iar oare cel al ei nu e tocmai acela de a fi impinsa inspre plaja si apoi lepadata pe aceasta?
Chiar asa, sub pasii grei si fara de motiv ai unor celorlalti intamplatori.
Pe textul:
„Varsator" de Gabriel Nita
Te mai astept!
Pe textul:
„Cadere" de Ciurlea Cristina
Mai apoi, nu sunt de acord cu nici o idealizare a varstei copiilor. Nu o accept, insa...
... astept eventualele voastre argumente.
Pe textul:
„...... de vedere." de Beatrice Zornek Claudia
Si poezia ta ar trebui sa fie la fel. Inca o data spalata. De ganduri inca triste.
Pe textul:
„Prima poezie" de Dorina Popovici
Pe textul:
„Despre culori" de Gabriel Nita
Dar permite-mi sa-mi exprim neincrederea. Epigon stanescian? Am mai citit si eu de cateva ori "facatura" mea, dar sincer sa fiu n-am regasit nimic din acest poet. De Vian n-as fi avut ce zice, dar Nichita?... Sa-mi fac de urgenta o rezervare la biblioteca? Poate ma ajuti tu: scrie-mi te rog poezia la care faci aluzie, ca poate doar asa, cu ambele texte in fata, o sa-mi sara si mie in ochi Adevarul.
Scuza-mi majuscula. E doar o "tentativa de poetizare".
P.S.: Lasand la o parte poezia mea care nu e poezie, mi-ar placea sa discutam acest din urma termen: POETIZARE. Pe curand!
Pe textul:
„Infidelitate" de Gabriel Nita
De cand e poezia text univoce? De cand unicitatea unui Dumnezeu e (cel putin pe taramul imaginatiei) altceva decat optiune?
Pe textul:
„cu pasi ucigatori..." de karesse konakis
Si inca ce ochelari: un singur Dumnezeu, o singura persoana de-a lungul intregii poezii... Mai ramane sa intrebam de ce lipsesc majusculele la inceputul fiecarui vers, rimele la sfarsit, si de ce strofa din mijloc nu are decat trei versuri.
Si vai, nu e nici macar macabru... In ciuda listei de cuvinte cheie: ucigatori, cruci, morti, cimitir, mormant.
Atata doar ca poezia se citeste altfel.
Pe textul:
„cu pasi ucigatori..." de karesse konakis
Pe textul:
„Artă sterilă" de Florin Opran
Cat despre acel mult incriminat vers ("Am cazut jos"), adverbul cu pricina nu vrea sa arate directia, ci spatiul. E renuntarea la o dimensiune, e si o rasturnare a unor simturi.
Mi-am imaginat poezia citita cu voce tare: o scurta pauza, apoi "jos, intins, linistit", fiecare cuvant rostit incet, separat, poate un pic grav.
PS: Lapislazuli este numele unei pietre, de culoare albastru inchis.
Dar recunosc ca l-am preluat din una din cartile lui Boris Vian. Dupa cum ai ghicit, fiecare lucru isi are povestea lui. Dar nu cred ca are rost sa o mai scriu si pe ea aici. Pe curand!
Pe textul:
„ORB 2" de Gabriel Nita
Pe textul:
„Vanatoarea de ingeri" de Daniel Ciolacu
A doua jumatate a poeziei, pe care m-am surprins citind-o cu voce tare in singuratatea camerei, justifica chiar si 1-2 versuri mai slabe (\"Dar deodata iti incrunti spranceana\").
Pe textul:
„Judecata de Apoi" de Catalina Stanescu
Pe textul:
„Despre mine" de Gabriel Nita
Actul citirii (si mai ales cel al recitirii) e unul inselator. Nu te increde!
Pe textul:
„Soaptele scoicii" de Mariana Cardas
Am insa si o nelamurire. La ce atatea explicatii? Ma refer la cele din comentarii. Caci eu nu vreau sa stiu daca tu ai sau nu neplaceri cu timpul, sau daca sufletul crud vine sa se substituie ierbii. E poezia ta, ca ai scris-o, dar e si poezia mea, caci am citit-o. Si de asta e poezie, ca sa spuna ea totul.
Cat despre cruzime, aceasta nu ma mira. Caci de-abia ai ucis timpul...
Pe textul:
„Rămășițele zilelor" de Mariana Cardas
