Poezie
Înainte de ora permisă
2 min lectură·
Mediu
Blugii îi erau prea strâmți, buricul
aproape de buzele mele,
convenisem împreună să tăcem
preț de un minut și jumătate.
Așteptam să vedem dacă ceea ce simțeam
se potrivea cuvântului cu D din dicționar,
dacă era cazul să mergem mai departe,
eu să întind brațul, să ridic Polaroidul vechi,
să fac o poză pe care să scriu numele ei
cu litere apăsate, astfel încât chipul
să îi prindă relief.
Ea să îmi ia brațul și să desfacă
de la încheietură ceasul cu cadranul turtit
și întotdeauna rece
(se înfiora dacă îl închidea în pumn),
ducându-mi-l la ureche să-i aud
ticăitul ritmic ca o inimă,
nu, ca o respirație,
nu, ca o amețeală
în dreptul pieptului ei.
Eu să sărut, ea să sărute,
cu acea parte comună a buzelor noastre,
dulce ca un fruct de mango
sau poate un sfert de ananas galben
picurând de zeamă pe marginea cuțitului,
fără sfârșit.
Nici unul dintre noi nu știam
să numărăm secundele,
convenisem împreună să înmulțim zgomotul
trecerii unui troleibuz pe strada
de sub balconul
de care ne despărțea o pânză subțire
cu un număr arbitrar, prietenii pe care
îi mai avusese ea înainte
- cum arătau?, te rog! -
la care adunasem cei cinci trandafiri
aduși de mine. Ea insistase
să nu-i pună în vază,
astfel încât acum erau împrăștiați printre noi.
Trebuia să fiu atent:
în cazul în care
unul dintre ghimpii în formă de triunghi
ușor curbat mi s-ar fi înfipt în piele
(de exemplu într-un deget prea îndrăzneț,
preocupat de atingeri și de umbre)
aș fi putut țipa ușor, înainte de ora permisă.
/20.02.2003/
083.095
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriel Nita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 265
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nita. “Înainte de ora permisă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nita/poezie/37958/inainte-de-ora-permisaComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GNMultumesc pentru atentie.
Nu este o greseala, schimbarea unghiului e intentionata. Cum insa nu am facut chestia asta decat acolo, aveai tot dreptul sa o consideri o neatentie.
Pe curand!
Nu este o greseala, schimbarea unghiului e intentionata. Cum insa nu am facut chestia asta decat acolo, aveai tot dreptul sa o consideri o neatentie.
Pe curand!
0
GNDa, draga peta, stiu ca din punct de vedere gramatical propozitia ar fi trebuit sa sune asa cum spui tu (acordul subiectului cu predicatul... n-am chiulit la lectia asta).
Ti-am zis insa ca a fost un efect pe care l-am cautat. Zicerea se frange brusc, in mijlocul propozitiei (e ca o aglutinare a doua propozitii distincte, intr-un fel), pentru ca poeziile mele se ascund in spatele unor reguli simple (si poate naive dintr-o perspectiva contemporana asupra poeziei) pe care insa le tradeaza in permanenta.
E ca un joc subtil, ascuns in spatele versurilor de suprafata.
E o autoironie, daca vrei.
Unul din motto-urile mele: \"Hai totusi sa nu ne luam chiar in serios!\"
Cel putin nu intotdeauna. Si nu 100%.
Pe curand!
Ti-am zis insa ca a fost un efect pe care l-am cautat. Zicerea se frange brusc, in mijlocul propozitiei (e ca o aglutinare a doua propozitii distincte, intr-un fel), pentru ca poeziile mele se ascund in spatele unor reguli simple (si poate naive dintr-o perspectiva contemporana asupra poeziei) pe care insa le tradeaza in permanenta.
E ca un joc subtil, ascuns in spatele versurilor de suprafata.
E o autoironie, daca vrei.
Unul din motto-urile mele: \"Hai totusi sa nu ne luam chiar in serios!\"
Cel putin nu intotdeauna. Si nu 100%.
Pe curand!
0
GNMultumesc pentru trecere.
Nu, nu am plecat de pe site din cauza ta (cum ai putut sa te gandesti la asa ceva?) Te-am vazut pe chat, dar din pacate chiar nu mai puteamm sta pe calculator, nici macar cat sa intru pe chat si sa iti urez o primavara frumoasa (urare pe care ti-o fac in schimb astazi).
Imi pare rau de poeziile astea, care tie nu ti-au placut. Probabil e vorba de vreun fel de incompatibilitate estetica.
Ceea ce imi doresc eu este sa reusesc sa pun degetul, in poeziile pe care le scriu, pe carnea cruda a realitatii magice. Dragostea este o astfel de realitate magica, in care prozaicul si amanuntul banal se combina cu un sentimente atat de puternice, incat in memorie totul se invaluie intr-un nor de dorinta nebuna de a fi din nou acolo, de a trece din nou prin aceleasi gesturi, de a simti din nou emotia, fericirea, frumusetea, poate frica si lipsa de incredere, si in fine, tot ceea ce a fost.
Dar a idealiza nu mai este o optiune astazi. La fel, nici un romantism desuet.
Pentru a fi autentic, pentru a fi credibil, trebuie sa accepti ca totul e un joc. Cred intr-un alt fel de romantism: cel al obisnuitului, cel al banalului, cel al decorului aleator care se recompune astfel incat sa formeze un spatiu magic.
Lumea noastra, intreaga lume in care traim, este una magica. Si de cele mai multe ori nu stim sa vedem asta.
Cautam magia in trecut, sau in cliseu.
Ei bine... nu este acolo!
Pe curand, mai vorbim.
Nu, nu am plecat de pe site din cauza ta (cum ai putut sa te gandesti la asa ceva?) Te-am vazut pe chat, dar din pacate chiar nu mai puteamm sta pe calculator, nici macar cat sa intru pe chat si sa iti urez o primavara frumoasa (urare pe care ti-o fac in schimb astazi).
Imi pare rau de poeziile astea, care tie nu ti-au placut. Probabil e vorba de vreun fel de incompatibilitate estetica.
Ceea ce imi doresc eu este sa reusesc sa pun degetul, in poeziile pe care le scriu, pe carnea cruda a realitatii magice. Dragostea este o astfel de realitate magica, in care prozaicul si amanuntul banal se combina cu un sentimente atat de puternice, incat in memorie totul se invaluie intr-un nor de dorinta nebuna de a fi din nou acolo, de a trece din nou prin aceleasi gesturi, de a simti din nou emotia, fericirea, frumusetea, poate frica si lipsa de incredere, si in fine, tot ceea ce a fost.
Dar a idealiza nu mai este o optiune astazi. La fel, nici un romantism desuet.
Pentru a fi autentic, pentru a fi credibil, trebuie sa accepti ca totul e un joc. Cred intr-un alt fel de romantism: cel al obisnuitului, cel al banalului, cel al decorului aleator care se recompune astfel incat sa formeze un spatiu magic.
Lumea noastra, intreaga lume in care traim, este una magica. Si de cele mai multe ori nu stim sa vedem asta.
Cautam magia in trecut, sau in cliseu.
Ei bine... nu este acolo!
Pe curand, mai vorbim.
0
DMsunt multe imagini de mare putere vizuala, dar nu e vizualul detasat, nu doar observatie ci traire, e ochiul care tremura:
\"Ea să îmi ia brațul și să desfacă
de la încheietură ceasul cu cadranul turtit
și întotdeauna rece
(se înfiora dacă îl închidea în pumn),
ducându-mi-l la ureche să-i aud
ticăitul ritmic ca o inimă,
nu, ca o respirație,
nu, ca o amețeală
în dreptul pieptului ei.\"
imaginea incarcata face bogatia textului, o coloana vertebrala a unui fel de a scrie care se lipeste de felul meu de a vedea.
\"Ea să îmi ia brațul și să desfacă
de la încheietură ceasul cu cadranul turtit
și întotdeauna rece
(se înfiora dacă îl închidea în pumn),
ducându-mi-l la ureche să-i aud
ticăitul ritmic ca o inimă,
nu, ca o respirație,
nu, ca o amețeală
în dreptul pieptului ei.\"
imaginea incarcata face bogatia textului, o coloana vertebrala a unui fel de a scrie care se lipeste de felul meu de a vedea.
0
RCmi-a placut poezia! scrii din ce in ce mai erotic, Gabi, asa mi se pare! si-ti vine bine stilul asta!:)
0
Am observat insa o greseala gramaticala in versurile:
\"Nici unul dintre noi nu știam
să numărăm secundele\".
De fapt sunt doua. Poate le vezi..