Poezie
Prea târziu
1 min lectură·
Mediu
Acele ultime clipe,
gândurile trădătoare,
întoarse iar și iar
spre ea;
apa rece
aruncată în față
din pumni,
venind spre mine
în stropi înghețați
undeva pe drum,
becul pâlpâind
deasupra mea,
ochii pregătindu-se
să se închidă,
reflex
oprit pare-se
pentru cel puțin
cel mult
un moment,
înțeleg,
ceea ce a fost a trecut,
apa o să-mi facă bine,
nu trebuie să-mi bat capul,
cele ce urmează
pot să mai aștepte,
caut în jurul meu
aer,
deschid ferestrele,
toate ferestrele,
peste tot,
iar gândurile trădătoare
întoarse iar și iar...
le iau calm
și mă uit cum se zbat,
înnebunite de teamă
și disperare,
undeva în palmă,
m-am întors,
aceste ultime clipe,
prea târziu.
/24.02.2000/
0102986
0
Z
