Prea târziu

Imi place cum curge. E ca o carare serpuitoare care te pregateste continuu pentru urmatoarea idee din poezie.

gabi, parca mi-a inghetat sangele in vene cand am citit, am simtit niste unghii reci pe sira spinarii, ciudat transfer empatic, cred ca e cea mai trista poezie pe care am citit-o.

da,da, da... si mie.;)

Multumesc dragilor, m-am bucurat sa va intalnesc pe drum...

:)

PS: Nu fiti tristi astazi! Si maine e o zi...

N-am putut sa citesc poezia asta. Am citit-o dar nu pot sa o si traiesc.

Poate e bine...

A doua incercare, dar nici acum nu pot sa o citesc. Ce mi s-a parut extraordinar cand am deschis pagina sa vad comentariul tau a fost acel\" O, prietene, cum e albastrul tau?\"-Nichita; care imi umple inima de fiecare data.

Ehei! Eu i l-am trimis lui Lucian...

Si citatul ala de Kurt Vonegut(am scris bine?) tot tu i l-ai trimis?

Intamplator, da.