Poezie
Sunt
1 min lectură·
Mediu
Imi las palma sa se odihneasca in apa,
ii mangai cu degetele nisipul fragil de pe margini,
vad undele spargandu-se de pielea mea
ciudat alungita, deformata,
ii simt raceala si transparenta,
sorb nefiinta.
Voi sparge o armonie
in iesirea mea brusca,
voi stropi universul de apa si vant,
voi urla cat am sa pot de salbatic,
dar
tacerea
va ramane. Aceeasi.
Tacere ce si-a lasat
ochii in mine,
mangaindu-mi fragila intelegere,
deformanta.
O unda de fiinta pe cale de-a se stinge
si sparge lovindu-se de degetele mele
boante,
batute deja de apa
si vant.
022.602
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriel Nita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nita. “Sunt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nita/poezie/20591/suntComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Hm, odihna palmei in apa o obisnuiesc si eu, mai mult sau mai putin inconstient. Ti-am inteles vorba pornind de la senzatia mangaierii de apa.
0
Regasesc in poezia asta o tema preferata mie! Clipa care este omul și vaietul său ce reușește să trezească din continuitate universul, timpul, eternitatea...ce intocmai ca o curgere de apa se prinde de fiinta noastra doar pentru o secunda!
0
