Jurnal
Ave, Gagarin!
1 min lectură·
Mediu
Putem vorbi limbi străine, putem face semne înainte de a fi
îngropați definitiv sub obișnuințele, ticurile senzoriale
ale gândirii. Putem alege calea cealaltă, a
prea simplității dezarmante, care
uneori smulge zâmbete,
iar alteori doare.
Putem fi
din nou clopotul de bronz al primelor vibrații și al ispitelor
neîncetate, putem căuta să împlinim prin noi visuri
care nu ne aparțin, cărora nu le dăm în nici
un fel justificare. Putem renunța
la așteptările celorlalți,
lărmuindu-ne în
alte feluri.
…
..
.
Putem
spune de exemplu
“Ave, Gagarin!” și trece în zbor,
cu o viteză neînchipuită, pe lângă lunile nelocuite
ale unor alte planete, la fel de albastre, de pe care lipsesc poeziile,
da, poeziile, legate între ele precum oxigenul
de hemoglobina mea credincioasă:
a se citi dintr-o singură
respirație, căci
din două
mori.
/20.05.2003/
093499
0

\"Putem renunța
la așteptările celorlalți,
lărmuindu-ne în
alte feluri. \": Ce inseamna larmuind??? Vine de la larma? Adica sa producem larma? Draguta gaselnita.Eu ma larmuiesc tu te larmuiesti el se larmuieste noi ne larmuim voi va larmuiti ei se larmuiesc.
Dincolo de aceste naivitati, poemul nu spune nimic. Cuvinte voit docte aruncate pentru a da, chipurile, greutate acestei salate cu Gagarin, cu planetele lui Gopo de pe care un omulet, probabil autorul Nita cu nelipsitele dureri si zambete face cu mana, cu clopote de bronz, cu hemoglobine si oxigen...
Poemul nu are unitate, incearca un discurs liber, se impiedica in locuri comune (\"primelor vibrații,clopotul de bronz, planete, la fel de albastre,o singură
respirație\"), dupa care loveste cu cate o fulgerarea suprarealista (“Ave, Gagarin!”). Despre ce se vorbeste in acest poem? Despre vorbirile libere partial, dupa care apar poemele (in strofa II), si cand sa ne obisnuim si noi cu ele, ca hemoglobina cu oxigenul autorului, hodoronc tronc murim. De ce murim? Fiindca am respirat mai mult de o singura data. Nu este genul de poem care se citeste dintr-o singura respiratie!!! Chiar daca ar fi fost numai un titlu, tot doua respirari ar fi fost, virgula e de vina. Genul de poem care precis, daca ai reusit sa supravietuiesti pana acum, de aceasta data te ucide fara drept de apel.
O singura respirare insa pentru varza. Sau barza. CARAIMAN! CARAIMAN!