Poezie
poem pentru Anastasia
1 min lectură·
Mediu
despre iubire
am învățat că e o mușcătură de gutuie
ce se oprește de cele mai multe ori în gât
atunci Pământul se micșorează atât de mult
încât nu poate acoperi singurătatea din noi
fără să ne fie frig
amprenta aripilor noastre e dată de propriile vise
eu am învățat să iubesc la 2000 de picioare sub pământ
sunt un om cu mâna de fier dar cu inima caldă
dacă iernile se țin lanț eu port pandant
o vară veșnică
am învățat că
Anastasia nu a plecat niciodată
Anastasia e un talisman dureros
locuiește în mine ca într-o fiere și chiar
dacă uneori sunt o dinamită ce stă să explodeze
ea nu este firul roșu pe care să îl tai
Anastasia e lotusul ce se ridică
din întunericul meu
024.301
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nicolae Mihăilă. “poem pentru Anastasia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/poezie/14026420/poem-pentru-anastasiaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GMÎți mulțumesc pentru vizită și pentru intepretarea adusă, textul am vrut să îl trec inițial la personale având foarte multe elemente ce puteau fi încadrate în acea categorie însă m-am răzgândit pe ultima sută. Te mai aștept!
0
De asemenea, m-a atras mâna de fier și inima caldă, precum și pandantul de vară veșnică, imaginea formată de aceste elemente trimițându-mă cu gândul la un soi de cavaler medieval într-o aură de misticism panteist.
Anastasia - lotus din final mă face să cred că e un fel de transformare a primei faze a întâlnirii dintre feminin și masculin, o elevare, o limpezire ce produce acceptarea femininului în final. O frumoasă transfigurare a nodului în gât în lotus de lumină, în luminița de la capătul tunelului.