Poezie
poetul necunoscut
2 min lectură·
Mediu
era un copil la 40 de ani
încă aștepta momentul când se va trezi în miezul zilei
cu zâna poeziei luându-i sexul între buze pentru a-l impulsiona
lumea îl știa de om frigid, putea procrea doar prin aleile întunecate din versurile adulate pe câteva site-uri fantomă
nu vorbea de sânge niciodată ci doar de vin roșu, purta pantalonii Baronului Münchhausen, multe buzunare false
călătorea light cu o pălărie asemeni unui cazan așezat pe un foc încins iar pe gură
îi ieșeau tot felul de animale rare sau insecte încă nedescoperite, avea nebunia
lui Jack Nicholson și trecea întotdeauna pe roșu prin ochii propriilor cititori
da
era un om de care să îți aduci aminte
când îl citeai era ca și cum fumai toate plantele exotice ale lumii
finalurile ridicau la puterea a doua entuziasmul care te strângea în brațe ca un clește
încă de la titlu matematica convențională părea doar o invenție nereușită a unor oameni pe care
plictiseala îi omorâse cu sânge rece
era genul de om pe care îl citeai cu pauze de tărie, de alcool ori de caracter
sentimentul diferea de la om la om iar bazilica în care el era fidel singurătății
devenea neîncăpătoare cu însetați de poezie
vă spun
omul ăsta era însuși o schimbare
la câțiva ani după ce a început să scrie avea texte slam-dunk
iar în sărituri trăgea pământul după el cu tot cu cititori
erau zile în care poezia era o felină
cu toate viețile risipite de no-name-uri ce transformaseră
pământul roditor al literaturii într-o plantație bogată în căcăreze de schnauzer mioritic
iar criticii povesteau de el ca de un colac în care creația
încerca să se salveze de la înec
ieri l-am văzut pe stradă
din umerii drepți îi pleca mândria
coatele roase ale sacoului cărămiziu
erau martorii tăcuți ai ritualurilor poetice
cărora le era mai fidel decât oricărei femei
se confunda cu peisajul caselor vechi și al arțarilor
care păreau să șușotească întotdeauna în urma lui
crâșma din colț îi lăsa un fior rece pe limbă
și după câteva pahare penița începea să tremure de nerăbdare
pe ochii umezi și calzi își ascuțea lamele armelor
urma sacrificiul iedului ce fugea nărăvaș prin el
022.400
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 364
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nicolae Mihăilă. “poetul necunoscut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/poezie/14025939/poetul-necunoscutComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GMMulțumesc frumos de vizită, fără să intru foarte mult în detalii am să spun că înclin să dau dreptate imaginii cu pantalonii dar totul cu o mică reținere ce ține de un detaliu subiectiv. Sunt onorat de oprire și am să spun departe de imaginea pe alocuri comună a poetului...omul ăsta chiar trăiește și e genial.
0
Oricum, e poemul zilei dpdv-ul meu.