despre vitezele tahionice ale inimii

înșurubez o nouă dimineață
care abia stă și pâlpâie, am un întuneric pretențios
e așa liniște încât aud inimile cărților care mi-au adormit în brațe
și am să mă dezlipsesc de tine ca o ploaie de norul ei

am găsit un film bun, pe măsura televizorului Diamant și a anului 2015 d.H.
Podurile din Madison County, ți-l recomand, poate așa vei putea înțelege divizarea întregilor
vei găsi modalități de simbioză pe care nu le-ai studiat la biologie

sunt răni așa frumoase ca niște fiorduri nordice
sunt oameni lipiți de oameni ca un puzzle pe care Dumnezeu încearcă să-l rezolve
dar eșuează
sunt momente în care alegem să nu alegem nimic

sunt nimicuri care dăinuie

sunt