maze of the future past

parcă am mai îmbătrânit port o singurătate frumoasă simplă, transparentă, așa, cât să nu știe nimeni parcă mâna îmi tremură mai mult când scriu ți-am spus "eu nu am iubit niciodată" eu am tras perdelele lumii și le-am cusut din regie nici măcar soneriile telefoanelor pe soundtrack-ul de la Nașul din holurile tribunalelor nici măcar târfele astea care te fut din alergare nu m-au făcut să înțeleg că e secolul vitezei că e secolul oamenilor care joacă darts doar pe la spate *** cândva eram un delfin urban și înotam prin asfaltul oamenilor prin pământul crăpat de atâtea cotropiri premeditate am obosit când trecutul a predat ștafeta prezentului am pierdut un tempo