pentru tine eu sunt doar un alt drum spre nicăieri

în tine găsesc un drum de piatră cubică un macadam pe care potcoavele zborurilor nereușite duc spre mine, să lași teama, să-mi aduni urmele și să le așezi în cel mai înalt vulcan al inimii tale de unde plămânul roșu al iubirii își trage viciul *** de ce mă cauți în toate locurile din care lipsesc când tu îmi știi atingerile pe de rost, mă știi ca pe un dialect egiptean în care hieroglifele sunt acele de acupunctură care îți liniștesc zonele marcate cu "atenție aici sunt căderi de goluri" m-ai lăsat să mă prind în umerii tăi ca un masaj pe care îl plătești în monedele singurătății, unghiile tale scrijelesc carnea nopții ca pe un pământ din care țâșnește un petrol dens, un întuneric în care a nins, a înghețat, două păduri din sticlă Murano au înverzit sub poleiala subțire a vieții tale și amintirea mea nu mai poate fi udată ca o floare muribundă de sângele tău cald brațele noastre sunt ca două cercuri de fum care nu se întâlnesc niciodată drumul către mine s-a subțiat până a devenit un fir de nailon pe care îți întinzi deșertul ale cărui sistole și diastole fac un monolog al lipsei mele iar tu îmi spui că tind până la infinitul orizontului de după care visele răsar *** iar eu nu, nu sunt un poet de care să îți amintești nu sunt nici măcar poet, sunt doar o încercare timidă de a scrie care pare să prindă viață