timpul trece din doi în doi

de ieri s-a descoperit la C.E.R.N. că particulele de iubire sfidează timpul sfidează nopțile lungi în care visele au pneumonie de atât stat în frig și tușesc un cor al Nibelungilor, cobai cu inimi împodobite ca niște brazi ai Crăciunului de lipsa jumătăților picură diminețile rază cu rază până se face lumină, până se face un drum fără ajutor de la stat, fără fonduri europene fără oameni străini, un drum al căldurii al iubirii, al nostru de ieri am descoperit viața în doi în același vis să nu te sperii azi nu este o zi mai diferită azi este o inimă unicamerală în care iubim viața ca pe copilul nostru azi am lipit distanțele undeva departe într-un ghem știind că timpul e motanul lui Dumnezeu și îl va ține ocupat o veșnicie azi știu că jumătățile de suflet cu care ne naștem nu sunt îndeajuns pentru a muri de mâine am să inventez o mașină a timpului să-mi spun că în toate bifurcațiile realității în toate existențele paralele am făcut alegerea corectă am iubit o femeie marțian, am iubit o femeie de care voi nu știți din care lumile se varsă ca nuferii la festival pe Yangtze am să te scriu iar până când acest volum va prinde parfumul tău de nemurire, până când vei simți un coronament de brațe îmbrățișându-te ori de câte ori eu nu voi fi