poem cu if în coadă

//acolo unde Dumnezeu plantează o inimă crește un om acolo unde un om plantează încredere crește o prietenie acolo unde o prietenie plantează o iubire crește un suflet// cândva erai o femeie în care toate anotimpurile aveau candoare de santal și iasomie proaspătă, când păsările plecau spre țări calde luau forma numelui tău de dor munții ți se încovoiau sub atingeri, pașii lăsau culoare atât de adânc în asfalt încât totul rămânea un zâmbet timpul trece și secundele picură între noi precum cărămizile unui zid dar un zid dintr-un joc tetris, noi neîndemânatici uităm câte o gaură pentru o privire pe furiș pentru o mângâiere îmi bați în piept je suis toujours là când iubești, toate femeile din lume par jumătăți de lună iar noi udăm același pom, același Jinmenju unde fructele au chipurile noastre simt cum poemul nu găsește ușa de ieșire din mine, liniștea devine o a capella și...