Gabi Schuster-Cărărușă

Pentru a continua recuperarea din diversele publicatii a poezistilor, vreau sa semnalez fara prea multe comentarii, lasand pe fiecare sa gandeasca pentru sine, prezenta Dianei Iepure in numarul

În închisoarea de la Codlea, m-am întrebat împreună cu alți cîțiva condamnați, de ce au fost acuzate nici mai multe, nici mai puține decît douăzeci de persoane. Am ajuns la părerea că mai întîi, cu

În încheiere aș vrea să fac o precizare asupra formulării: \"Procesul Biserica Neagră\", ce apare în programul conferinței. Biserica Neagră din Brașov, cel mai mare dom gotic din sud-estul Europei,

De secetă pămîntul a crăpat cît să mă cuibăresc în inima cîmpiei Și simt cum solidar sufletul trupului meu mă frînge crăpîndu-mă cu șanțuri Nestemată, ploaia se îndură de uscăciunile

acel sîmbure din noi care este carnea se-înfioară zbuciumă crapă trage gestul peste strîmtoarea așteptării scrie pe-învelișul nopții harta delimitărilor fierbinți. acel sîmbure din

Cerdacul pardosit galben strecurîndu-se repede rupe lumina printre stîlpii înmuiați în var păsări bifurcate albe-negre lasă prada să crească în puii țintuiți gureși la tavan și copilăria

Ideea galbenă zvonește În trupul confesor O frică de iubire Ideea galbenă holbează Din genele pudorii O îndoială scurtă Din scurtă se lățește Din lată se întinde Pătînd

Mă tem de lumină dacă dau rădăcini soarele ia umbra în buzunar uite, se rotește nestingherit trecătorii trec își fac cruce apoi uită de ce târziu, seara ne rugăm în cor înainte de

Noapte, inainte de miezul noptii. Radioul merge incet, pregatindu-ma de somn. Prin intunericul des, recunosc deodata cuvantul: haiducii. Repede, devin atenta si cu inima in gat aud ca \"Dragostea

Un univers din corpuri discontinuitate discontinuă sfere plutind separat dedesubtul pămîntului nostru la stînga, la dreapta… Într-o zeamă de cosmos fără dinți sau culoare aerul

Avalanșă de litere scrise bătute, legate, cioplite s-a abătut cortină de timp să-l pună pe scenă să-l cheme, să-l strige… Poetul surîde Dîndu-și pletele-n

Moneda curgea fără muchii în buzunarele încuiate suduind compact ultimul noroc Săracul își paria gîndurile pe cap sau pajură oricum pe ambele părți era numai înapoiul Stupul străin își

Nu știu cum se face după mine nu vine nimeni saloanele sunt încuiate surorile se dau în vânt și cerul a plecat dis de dimineață către apus cu toate instrumentele de crescut iarba

Îngerul meu locuia deasupra capului îl simțeam uneori noaptea cum se răsucea de pe o parte pe alta ofta de dor ce-și-ar putea dori un înger ? iarba, grădinile, să-i fie sete ? dor de sete

Un copil proaspăt ridicat pășește cu talpa piciorului plânsul unui mort câte o singură pasăre se așează lângă mine din apă - marea tăcută nu vede amurgul scurs dintre stele în care fluturii

nu te uita pieziș la lacrimile acestea nu sunt de dragoste de disperare de milă de lacrimi sunt de moarte. acum de aici știu sigur incepe moartea venirilor plecărilor sufletului și

vreodată - înapoindu-te dintr-un cearcăn de noapte pustie îmi vei căuta ochii să fîlfîie alb lîngă îndoielile tale atunci – vei ști c-am plecat în tot ce sînt cu cearcăn adînc peste

Cerul înalt desenat cu nori și lumină pămîntul verde și negru brăzdat de case uneori luna cînd soarele trece deasupra liniștea pădurilor pădurile străine pădurile de acasă aceeași liniște

E ud sub cupolă ploaia se strecoară în șoapte mă oglindesc în podea se vede răul din mine cu ochiul închis e ud n-am haine nici dumnezeu de schimb în carte stă scris n-am învățat să

Suntem miezul acestui univers posibil ? a țâșnit din noi justificându-ne ? poate am fost conținuți să exemplificăm setea de cunoaștere a adevărului jucători și jucării ai sensului de a

În prima zi Cerul s-a plouat În pămînt. După aceea Cuvîntul cenușă Mi s-a extins în trup. Ochiul nu izbește Malul pleoapelor Refuzate lumii. Glasul nu-înfiorează Aerul

Traista de cuvinte Mi-e tot mai ușoară pe umăr Vorbele au plecat Una cîte una la culcare Sting lumina. Timpul Alunecă mai departe

Se pare că fulgerul industrial căzuse neghiob în mijlocul pieței fibrele porților oarbe arzîndă își ascundeau ochii sub gratii tarabele zgomotoase se-nghesuiau galben roșu mirosind a resturi