Frincu Bogdan Georgian

Câteodată visez îngerii dansând nebunește , Amintindu-mi că încă mă zbat între cifre și cer , Trimițându-mi glasul la școală ca pe un elev eminent , În locul scrisului depus în semn de amintire

Iubito, pot să te sărut de noapte bună ? Promit să nu devin dependent. Doar am să te mângâi în gând și să te îmbrățișez câteva secunde, Atât cât să nu îți simt lipsa când am ochii închiși. Pot

Aproape trist insist să exist de dragul tău. Îți fac un semn și te îndemn să nu mă crezi nedemn de tine, Te reinventez sau te visez ca pe un crez și îți croșetez săruturi pentru iarna rece. Te

Anii trec de parcă nu ne-ar mai cunoaște timpul, Numărându-ți în gând bătăile inimii, Nemaiexistând doar de dragul gurii tale. Unde să mă mai ascund dacă nici în mine însumi nu mai pot ? Te

Știi că astăzi aproape mi-e dor de tine ? Nu am somn și mă zbat între astăzi și mâine. Mi-a rămas gura văduvă de glas în lipsa ta Așa că-ți spun tăcut la revedere, draga mea Și te invit să îmi

Mă trezesc târziu și mi te amintesc din timp. Îți alint privirea și mă-nchid în sine. Nu mai este timp pentru răspunsuri, Rămân o întrebare sau un enunț ilar, Nu te mai întreb de ce, nu îți mai

Alexandra. Cum să te scriu dacă nici măcar nu te știu ? Lasă că am să reinventez de dragul tău o silabă. Ești un fel de Devreme când mi te aduc aminte târziu, Cea pe care o scriu lent și o sărut

A trecut atâta timp de când noi doi Nu ne știam decât din niște poze sugrumate de timp, Nu te știam decât din culoarea altor ochi. Uită că sunt doar o amintire neplăcută de-a ta ! Taci și

Mâine îți voi așeza pe chip fericirea mea cu nume de lut, Imitându-ți tăcerea ca pe propria-mi răsuflare, Rătăcindu-mi cuvintele pe unde îți porți pașii liniștită. E aproape prea târziu pentru

Tu, de-a dreptul divină, Ascultând cum te scriu, Ridicând din sprâncene Ca și cum te-aș durea. Eu, doar o parte de vină Purtată din timp și târziu, Sfârșindu-mi tăcerea alene Peticită cu

Cheamă liftul și urcă la etajul doi al gândurilor mele. Deși s-ar putea să te sperii când ai să vezi atâtea „tu” acolo. „Tu”, secretara mea personală, „tu” femeia de serviciu Care dă cu mopul

Sunt sătul de umbre, de cuvinte sumbre. De ziua de mâine, de povești bătrâne. Sunt sătul de „azi”, vezi să nu decazi ! Sunt sătul de piedici, de prea multe predici. Sunt sătul de javre,

Tu ești refugiul meu când toți mă-ndepărtează, Când pașii mei se-ndreaptă spre ochii nimănui Și sufletu-mi se vinde pe la colțuri Tăcând la fel de simplu ca și alaltăieri. Tu ești portretul

Þi-am chemat în instanță zâmbetul acela criminal, O să fie judecat pentru calomnie, pentru existență ostentativă, Pentru petele de uimire pe care mi le lasă pe chip. Ai să primești cel puțin 25

Deși vrei să pari român, te trădează tenu’. Hai ia-ți zborul că deja miroase-a fulgi ! Deși vrei să pari să pari român, uite care-i șmenu’: Ai avea nevoie de un antiperspirant în dungi. Tot

Hai să plângem împreună la un film banal cu Patrick Dempsey ! Nu îți face griji, avem șervețele destule și… Oricum lacrimile se usucă repede când nu plângi de dor. Hai ! Hai să fim patetici și să

Mi s-a terminat rola de cuvinte, iubito ! Și la librărie e închis la ora asta. Ce-ar fi dacă…aș tăcea numai ? Iar tu, să vezi cum mi se scurg cuvintele din ochi prin canalul ăla destinat

E prima oară când mă privești De dincolo de fereastră, poștașul vesel A uitat că plata pentru rai nu e pensia ta . Ai lăsat în urmă timp în care cireșii Au înmugurit peste cruce și în sufletul

M-am gândit puțin mai mult și cred că… Ar fi mai bine să luăm o pauză. Vreau să te duci la medic și să îl rogi Să te vindece de mine pentru o vreme. Am să încep și eu să îmi pun sărutul la

Știu, mi-ai spus deja că...! Te-a concediat Dumnezeu din cer Și ai venit la mine să muncești la negru, Fără tichete de masă sau pretenții de program scurt. Te-a dat nemilos afară din Rai Și ai

Acum, când aproape că nu mi-au mai rămas decât cuvintele nespuse, Număr în gând secundele până la chipul tău, Chiar dacă nu știu cum să te strig, cum te numești, cum de îți duc lipsa… Undeva,

Întinde-ți brațul peste mine și încearcă să ascunzi veșnicia măcar o secundă măcar un veac măcar acum când se împlinesc două minute de când nu ți-am zărit chipul

Se mai nasc și versuri, se mai nasc și oameni În dimineața asta trează de mai bine de un ceas Când te visez târzie și te ador așa, Prea nelalocul tău și prea puțin cuminte Sau cum ar vrea

Din toate vorbele pe care le-am așezat pe hârtie Inevitabil, …numele tău ar trebui să ocupe primul loc pe rând Așa cum eu nu sunt decât un act teatral premiat pentru tăcere , Nelalocul lui