Frincu Bogdan Georgian

Până mâine sigur toate astea trec Și aș vrea s-adorm la umbra tâmplei tale. Nu știu ce a mai rămas să nu încerc Înspre tine să-mi croiesc o altă cale. Nu mai sunt dureri nici oameni

Deși vrei să pari român, te trădează tenu’. Hai ia-ți zborul că deja miroase-a fulgi ! Deși vrei să pari să pari român, uite care-i șmenu’: Ai avea nevoie de un antiperspirant în dungi. Tot

Știi că astăzi aproape mi-e dor de tine ? Nu am somn și mă zbat între astăzi și mâine. Mi-a rămas gura văduvă de glas în lipsa ta Așa că-ți spun tăcut la revedere, draga mea Și te invit să îmi

Cine ești tu să-mi bântui liniștea și să îmi tulburi somnul ? Să mă denunți tăcerii când te strig pe hârtia asta aproape albastră. Când vezi și tu că mi-am făcut un obicei prost din a-ți ține

Þi-am chemat în instanță zâmbetul acela criminal, O să fie judecat pentru calomnie, pentru existență ostentativă, Pentru petele de uimire pe care mi le lasă pe chip. Ai să primești cel puțin 25

Adesea mi te desenez pe tâmple și te scriu Legânându-ți gândul care, parcă E un pic mai scund decât atunci când te știam tăcută. Când va fi să nu mai rătăcesc prin sinea ta, Să mă mai lași un

Să vii să mă saluți! Te aștept în trupul meu de paie, să vii! Să mă uiți în buzunarul tău drept, să nu uiți Cum mă lăsai să mă joc în părul tău cu orele, să nu mă lași! Să vii să mă săruți când

Hai să plângem împreună la un film banal cu Patrick Dempsey ! Nu îți face griji, avem șervețele destule și… Oricum lacrimile se usucă repede când nu plângi de dor. Hai ! Hai să fim patetici și să

Și dac-ar fi ca nimeni și nimic să nu mă mai cunoască, Mi-aș legăna tăcerea de surâsul tău albastru Inventându-ți glasul iar și iar și scrijelindu-te prin vorbe Pe o pictură cu un Dumnezeu mai

Eu nu te-am înțeles nicicând chiar dacă Atâta timp s-a scurs între noi doi, N-am înțeles surâsul care, parcă Se zbate între temeri și nevoi. Nici acum nu te cunosc îndeaproape, Deși sunt cu

…și dacă ai să te împiedici de sărutul meu, O să fiu timid pământ sau iarbă, Sau apa aia în care vrei să te îneci de dorul meu; Numai nu zbura prea aproape de nori… …sunt prea mic pentru a fi

Ești…doar o rană îngrijită din timp sau un vechi anotimp din Olimp, Sau doar o durere de trup de care nu vreau să mă rup care îmi sfâșie bucăți de veșmânt precum dinții unui lup, ești… Copila mea

Știu, mi-ai spus deja că...! Te-a concediat Dumnezeu din cer Și ai venit la mine să muncești la negru, Fără tichete de masă sau pretenții de program scurt. Te-a dat nemilos afară din Rai Și ai

Nu mă plânge! Nu mă adora! Nu mă constrânge Să te idolatrizez, să uit…cum te-am desenat în gându-mi ca pe-un crez. Nu mă iubi! Nu mă amăgi! Nu uita să mai revii... Să mă urăști, să mă revezi, să

Mi s-a terminat rola de cuvinte, iubito ! Și la librărie e închis la ora asta. Ce-ar fi dacă…aș tăcea numai ? Iar tu, să vezi cum mi se scurg cuvintele din ochi prin canalul ăla destinat

Eu sunt blestemul tău și raiul tău și zâmbetul pe care îl ascunzi în colțul gurii, Sunt iadul tău și rana ta când te doare prea tare tăcerea. Eu sunt blestemul tău și darul tău de la viață, Sunt

Departe, departe de tine sunt eu, Sunt glasul și versul și cântecul tău Ești tu, versul meu, noul meu Dumnezeu, Ești binele meu și răul meu când merg din rău înspre rău. Aproape de mine ești

Timpul trece diferit când te privesc, Când îmi plimb degetele pe chipul tău. Timpul trece altfel, nu aș ști să îți explic La această oră târzie, când stau de unul singur Și mă întreb dacă nu

Fiind bărbat pe trupul tău cutreieram Și mă culcam ades numai cu tine Iar brațul drept sub sân eu ți-l puneam, Să simt cum ți se umflă sfârcu-ncetișor. Un zgomot fin venea dinspre balcon Și un

Te închizi în tine însăți și mă dai la dracu’, Mă respingi și îmi spui « închide ușa după tine » ! Deși în sinea ta încă-mi îmbrățișezi sărutul, Deși în sinea mea te ador chiar și așa

Anii trec de parcă nu ne-ar mai cunoaște timpul, Numărându-ți în gând bătăile inimii, Nemaiexistând doar de dragul gurii tale. Unde să mă mai ascund dacă nici în mine însumi nu mai pot ? Te

E prima oară când mă privești De dincolo de fereastră, poștașul vesel A uitat că plata pentru rai nu e pensia ta . Ai lăsat în urmă timp în care cireșii Au înmugurit peste cruce și în sufletul

Tu ești refugiul meu când toți mă-ndepărtează, Când pașii mei se-ndreaptă spre ochii nimănui Și sufletu-mi se vinde pe la colțuri Tăcând la fel de simplu ca și alaltăieri. Tu ești portretul

A trecut atâta timp de când noi doi Nu ne știam decât din niște poze sugrumate de timp, Nu te știam decât din culoarea altor ochi. Uită că sunt doar o amintire neplăcută de-a ta ! Taci și