Nu mă plânge, nu mă adora, nu mă constrânge !

Nu mă plânge! Nu mă adora! Nu mă constrânge

Să te idolatrizez, să uit…cum te-am desenat în gându-mi ca pe-un crez.

Nu mă iubi! Nu mă amăgi! Nu uita să mai revii...

Să mă urăști, să mă revezi, să nu mă crezi. Să mai revii !

Nu mă plânge! Nu mă adora! Nu îmi împinge

Surâsul către plâns și plânsul către tine.

Nu mă ignora, nu-mi spune ce n-aș crede, nu mă amăgi!

Nu mă uita, nu mă urî, nu mă jigni !

Te voi păstra oricum, zgâriată din sfert în sfert de secundă în timpul ce mi-a mai rămas de respirat,

Te voi zidi din literă în literă în poezia mea fără-nțeles,

Însă, să nu mă uiți, să mă mai crezi, să mai revii!

Nu mă adora, nu mă jigni, nu mă plânge !

Păstrează-mă așa! Ca pe cel ce te-a rebotezat după tăcerea lui.