Poezie

Văduv

1 min lectură·22 septembrie 2008

Mediu

Știi că astăzi aproape mi-e dor de tine ?

Nu am somn și mă zbat între astăzi și mâine.

Mi-a rămas gura văduvă de glas în lipsa ta

Așa că-ți spun tăcut la revedere, draga mea

Și te invit să îmi înmormânezi tăcerea,

Să mă lași să merg în gura goală pe trotuar

Fără să mă rușinez că îți strig numele desculț.

Știi cum arată un dor de tine abia trezit din somn ?

Îmbrăcat în pijamale colorate, Împingându-mi viața puțin mai departe de cer,

Purtându-te pe glas precum un diamant de tăcere.

Ce zici, nu ar fi frumos să înrămăm cuvântul „noi” ?...

Și să ne prindă dimineața îmbrățișându-și fiecare colțul de tablou…

Mi-au rămas ochii văduvi de imaginea ta

Lăsându-mă nevăzător de tine, orb de pașii tăi.

Astăzi îți plâng sărutul, văduvit de gura ta

Și îi citesc veșnica pomenire vieții de după zâmbetul tău.

Ai stat vreodată în ploaie, așa ca și cum nici nu ar ploua

Ci doar ți-ar spăla sufletul de gânduri,

Ca și cum ți-ar spăla trupul de mângăierea mea ?

Eu stau acum și te picur de sus în sinea gândului meu

Și te pun la uscat cuvinte nespuse…

001.290

Frincu Bogdan Georgian. “Văduv.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/frincu-bogdan-georgian/poezie/1802838/vaduv

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.