Întinde-ți brațul peste mine

Întinde-ți brațul peste mine

și încearcă să ascunzi veșnicia măcar o secundă măcar un veac

măcar acum când se împlinesc două minute de când nu ți-am zărit chipul

pune capul pe pieptul meu și gonește bătrânețea mai departe decât se zvonește a fi

scrie-mi tristețea pe o hârtie murdară și dă-o cuiva căruia acest sentiment nu îi trezește amintiri neplăcute

ține-mă de mână într-un parc plin de pași străini de voci necunoscute

de oamenii cărora nu le-aș putea învăța niciodată numele pe de rost

și convinge-mă să scriu o poezie și despre cei care cresc păcatul la piept

un vers despre bunica

ce nu a terminat încă de croșetat ultimul cuvânt

din poemul ăsta al meu despre mine

despre nimeni

despre cum ar trebui să nu arate trăirile mele înșirate vag pe o hârtie de culoarea sufletului tău