printre detalii

e inevitabil momentul în care mi se va face greață în sfârșit de toate nimicurile astea, descâlcitul părului după baie, flashuri cu ultima imagine dinaintea morții lipită de retină ca o poză la care mi-a tremurat mâna; pământul bătătorit văzut de foarte aproape, neclar, și-n dreapta câteva fire de iarbă prăfuite și strâmbe. departe sau nu, e o certitudine la fel cum e și imaginea cu tine când ți-o scoți exact la timp, la fel cum îmi răsucesc acum părul abia descâlcit și încă ud și mi-l prind mecanic uitându-mă doar așa de formă în oglindă. toate nimicurile astea, oftatul plictisit al vântului care-mi umflă perdeaua, mirosul de șampon și cafea, răcoarea plăcută a gresiei sub tălpi, toate astea mă fac sa zâmbesc cumva liniștită în timp ce le îndes în mașina de spălat laolaltă cu celelalte colorate închise și zâmbesc și acum, când mă îndrept către pat iar în urmă mașina de spălat le învârte și huruie