evidat

oglinzile sunt inutile în vis când visul însuși e cea mai sinceră oglindă; numai acolo omul se întâlnește cu sine și se privește față în față vulnerabil și gol; acolo ești tu amalgam de dorințe și frici fără farduri și măști fără zâmbetele zilei și fără ambalaje multicolore acolo sunt toate neputințele și căderile tale, acolo e împingerea violentă a propriului corp în prăpăstiile infinite ale iadului; nu-ți pasă că-ți pierzi echilibrul pentru că ești obișnuit fără el. se desprinde părul? dă-l dracu’, lasă-l sa cadă dar celor care dorm arată-te doar ziua căci fără înveliș nu te-ar recunoaște și asta te-ar întrista