mi se pare prea mult

ieșirea asta din vis care are loc aproape întotdeauna la fel; o zvâcnire scurtă și intensă și ochii căscați în întunericul încă dens (apoi ai bâjbâit după telefon și țigări; 2:36 mai nimic pe fb, ți-ai întins picioarele ai încercat să respiri) mă plimb așa prin beznă până la ușa de la intrare și înapoi. zece pași și jumătate dus. zece pași și jumătate întors. papucii bleu lipăie monoton pe gresie dus/întors dus/întors a fost odată un om am fost odată o clementină (două ierni la rând un om a decojit o clementină pe jumătate și a plecat. din clementină au curs atunci picături portocalii și tulburi) rewind: când privești cu coada ochiului bucățile de coajă de pe masă se lipesc de clementină brusc ermetic n-ai crede că au fost desprinse vreodată și iarna asta îmi lustruiește craniul pe interior ca un burete de sârmă; cred că miroase a clementine papucii bleu mă mai plimbă și acum dus/întors, tot așa