radiatoare

la început mi-a fost frică dar asta nu l-a oprit a continuat să-mi vorbească pe tonul ăla monoton liniștitor cu vocea lui joasă încolăcindu-mi vertebrele reci mi-am apropiat genunchii m-a mângâiat o vreme pe păr fără să înceteze să-mi vorbească glasul lui pătrundea lent între cărămizi desprinzându-le una câte una făcându-le să cadă și să se sfărâme fără zgomot cuvintele pluteau undeva deasupra m-a ridicat în palme și m-a purtat până m-a adus la marginile mele s-a așezat acolo și am privit amândoi spre adânc în timp ce-mi vorbea despre noi și nu mi-a mai fost frică vântul devenise tăios ca o bucată de gheață și-a închis palmele în jurul meu prinzându-mă într-un glob și îl aud vorbind și acum cuvintele trec fără greutate prin zidul meu circular de căldură și mi se scurg printre vertebre ca o muzică fluidă pe care o voi asculta până la sfârșit