Florina Daniela Florea

remarc a treia strofa, mai cu seama.
prima mi s-a parut rigida, prea mult abstract, nu stiu sa definesc foarte bine, eu scriu ce am simtit la lectura.
in a treia, insa, ai versul acesta: \"cu inima scăpându-și flautul pe scenă\", prin care m-ai \"prins\" :)

cu bine,
Dana

am recitit poezia si comentariul meu.
am uitat sa scriu si o mica observatie, de care poti sa nu tii cont :)
as inlocui cuvantul \"medicament\" cu un cuvant cu o nuanta mai arhaica, ceva de genul \"leac\".

cu acelasi bine,
Dana

Desi cea mai simpla in formulare, ultima strofa m-a \"izbit\" cel mai tare:
\"uneori deghizat rupe bilete la intrare
Bine-ai venit! zice măsurându-te din ochi
50, 100 poate și-un pic de metri cubi
pentru soclu

dar inima?\"

Inima, Vasile. ce facem cu inima. buna intrebare. ce mama ma-sii facem cu inima. bate ea in dorul lelii acolo, in stanga, dar cine o mai baga in seama?
Imi asum riscul unei naivitati la care nu vreau sa renunt nici moarta si sa sper.
Ca inima. Da.

Ar trebui sa comentez si primele strofe. Le simt imaginile, sunt clare :
inimi de poeti ca fructe nascute cu greu, crescand intr-o gradina a statuilor (hmmm..ridicate de noi? ridicate de ceilalti?);
maruntii care suntem si ieftinii care suntem (pitici de gradina..de ipsos) aducand laude dar si veninul necesar unei supravietuiri;
hehehe..in strofa a treia imi intinzi o marunta \"capcana\" - aceeasi piatra zici? dar ipsosul e un material ignobil, Vasile, chiar daca are aceeasi aparenta consistenta, e atat de casant si de neperen, poate de aceea se zbantuie si mai usor prin cea gradina;
in penultima strofa vrei sa amintesti musai ca suntem intr-o gradina a vanzarii, o gradina in care ce are pruncutul mai de pret este purtat pe o tava, in vazul tuturor, dar ca jertfa, aici ma doare , sa stii. intotdeauna m-au durut imaginile cu prunci.

mai e nevoie de comentarii? nu cred. nu pentru tine.
pentru tine mai am doar o plecaciune. pentru poezie.

cu tot binele,
Dana

remarc imaginile deosebite:
\"orașul se umpluse deodată de străzi
ploua intermitent cu tramvaie\"

\"dimineața mă aștepta in papucii de casă
liniștea a închis ușa in urma mea \"

\"soarele mi-a răsărit în aceeași fereastră
până și inima bătea la fel de egal\"

ultima strofa insa a venit prea \"moale\" fata de primele doua, in care ai reusit sa construiesti frumos o stare de spirit, folosind tablourile acelea urbane.

cu tot binele,
Dana

Imi ametisera toate cuvintele, Vasile, dupa lectura textului tau si totusi, voiam sa las un semn al trecerii mele pe aici. Undeva, in calculator , pastrez un folder cu citate care mi-s dragi si la care ma intorc de multe ori, pentru a mai lua cate o gura de \"oxigen\", pentru trezire...
permite-mi sa-ti redau aici unul din ele :

\"....Oamenii se adapa spiritual unul pe altul prin cuvinte , dar dintr-o trebuinta zidita in ei de o putere mai presus de ei. Iar cuvintele nu sunt importante pentru ei prin faptul ca suna, ci prin faptul ca-si comunica apa lor ca izvoare spirituale , legate subteran intre ele si cu
oceanul spiritual suprem. Omul insusi vine in cel ce-i aude cuvintele , el insusi se deschide celui care i le comunica. Omul insusi e apa vie, prin faptul ca se da pe sine insusi si adapa pe cel caruia i se da prin cuvant. \"

(Dumitru Staniloae - Chipul nemuritor al lui Dumnezeu)

Dana

P.S. voi reveni la text

faina ideea, Gabitza, mai cu seama o femeie putea sa o \"inchida\" in versuri :), deh, cumparaturile si autoservirile or sa ne omoare toate asteptarile :).

cu drag si pe curand , sper, la Iasi,
Dana

P.S. totusi, sa nu te-ncrunti, dar am o mica nedumerire :\"asteptarea\"-\"asteptam\" apar de 3 ori in text, asa ai vrut tu ca sa subliniezi starea?
te pup ,
aceeasi

ce frumos ai scris-o, Florin, ce nostalgic si cald :).

La multi multi ani de poezie! si inca o zi pe deasupra!

cu tot binele,
Dana

Bravo, Monica! Ma bucur pentru voi, ca traiti asemenea momente si pe undeva, va invidiez :) (in bine!!!)
Daca as putea (distanta, etc) m-as alatura voua, dar asa va voi insoti cu gandul.
Succes in proiectele viitoare!

cu drag,
Dana

\"avam\" sau \"avan\" - premiera?

am citit poezia si am ametit existential :): sunt , am fost sau tot am sa fiu?
zambesc, Bogdane, nu te supara :)

cu bine,
Dana

off topic pentru Eugen:
daca l-as fi pocnit pe Raducu de fiecare data cand facea o pozna, acum el avea nevoie de psiholog si eu de o carcera.

cu bine,
Dana

P.S. nu ma incadrez in categoria domnisoarelor de pe site si nici a comentatorilor laudativi, Eugen.
Eu una tin la parerea ta in continuare. serios. dar daca e fara periaj dulceag, atunci sa fie fara vulgaritate.
P.P.S.
Raducu este fiul meu in varsta de 9 ani.

multumesc pentru rabdare autorului si-mi cer scuze pentru acest comentariu nelegat de text.

din pacate sau din fericire nici una din cele doua variante nu e cea reala: nu vreau sa crezi ca versurile mele sunt mai \"bune\" (nu-s atat de lipsita de constiinta propriei mele valori si nici de modestie) si nici nu vreau sa te pun la treaba (cum mi-as putea permite asa ceva???)
pur si simplu am vazut asta ca pe o joaca a mingii de colo-colo, adica de la tine la mine si invers.(cu versurile, evident)
ma iarta daca a parut altfel. ma voi limita la comentarii pe care voi incerca sa le enunt cat mai pertinent posibil.

cu tot binele,
Dana

priveste-i mainile prin ochi si poate vei intelege magia frumusetii :)...
am rastalmacit un pic versurile tale, Radu, le-am intors pe toate partile, incercand sa le prind trucul :), caci, desi ascund un adevar complicat, sunt jonglate frumos in palmele tale, cu alura lor de simplitate.
iluzie optica, vei spune, desigur :)

de mătase e drumul
catre inima mea
oglinda
tes pe el fluturi
răsărind
urmele
ca țurțuri tăcuți
cresc aripi de gheață
unui glob de cristal
inversându-i polaritatea
după chipul și asemănarea eternității
din penele de cenușă fumegândă
jertfesc întâia brumă
ofranda peste altarele tale păgâne
primeste-mă
să-ți fiu iarnă, Stăpâne!
omătuiește-mi si binecuvântă
cu rece, o patimă
putem topi împreună
cometele
niciodata nu s-au topit
oameni de zăpadă rămân
spulberati, da, cu praful din coadă
un inorog hăituit
boncăluiește dintr-un ciob de gheață
cât plânge mânzul în lupoaice flămânde
de lapte au pui cu lumea în pântec
mistuie-mă mistuie-mă mistuie-mă
naște-mă fiară

germinez fulgii de timp

am citit-o o data, nu am comentat nimic...ceva nu mergea, ori perceptia mea nu functiona bine.
am revenit, am lecturat. aceeasi senzatie.

nu stiu, Adrian, cred ca mesajul pe care l-am receptionat nu e unul tocmai placut.
dar e la fel de adevarat ca nu toate-n viata sunt placute.
poate o fi fatalitatea, poate o fi sclavia sperantelor fade din calea blestemata...hmmm.
nu stiu. nu m-a mobilizat. e gri. prea gri.

sa nu te superi pe mine, stii doar ca e o simpla reactie la lectura textului.

cu tot binele,
Dana

Mi-a placut imaginea abandonarii aparente a vorbelor alienate \" cu tăcerea în spinare
ai început să-ți lași cuvintele
rând pe rând,
prin spitale de nebuni zugrăvite \"

cu bine,
Dana

mi-a placut prima strofa, mai cu seama.
e mai puternica decat a doua, unde \"schimbi\" ritmul si nuantele, indulcindu-le oarecum.

o singura marunta observatie : \"bufnita imbufnata\"

cu tot binele,
Dana

valuri, da, si Vasile le-a sesizat, inganare, prelungire a unui ecou parca din afara in interior, culminand cu \"timpul\" de nestapanit...

parerea mea e ca e una dintre cele mai frumoase poezii scrise de tine (evident din cate am putut eu sa citesc) si ma bucura nespus sa pot lasa un semn modest al aprecierii mele.

Prefer sa urc pe unde e mai usurel :), pe la \"Diana\", se poate?
hai ca ne-am \"dambla-pietro-craicit\" toti trei si acusica trece editorul textul la atelier.
mai bine ne scriem pe mail despre munte :)

cu bine,
Dana

Pseudo-contingent de maimute pe cer, verbalizand ad-vers,
leagă si dezleaga poezie in metafore
*
Leucemică in rostirea sangelui, ratacesc transplantul de suflet bizantin si ratez vindecarea din vorbe
*
Existență formală la limita seminței de lumină, respir.
sunt prima femeie crescuta sinusoidal pe-un ADN cu muguri de fericire
*
Acustica genezei provocata prin foșnet marcat de marginea caii lactee, innadeste silabele pe lumi astrale cu pesteri-biserici lipite de buze ca norii de vant
*
Sabia mea nu este cruce in rișcă, glumeam la limita măsluielii, trăgeam linia mereu mai aproape de adevar , până în mine însumi, cea serioasa.
Atunci de ce știu cu totii “unde-a-nțărcat dracul copiii”? Tot glumeț? Tot glumeț…
*
Natură moartă în aquaforte de plamani gauriti in forma de sarpe; picteaza-ma ca respir cu venin de împrumut și-ai sa ma prinzi ca te închin fără yellow submarin.
Apropierea de tine pălește ca o păpădie hepatică.
E frumos sub valuri, acolo pescarușii par muți, soarele filtrează lumină pură in-existenta de meduza cu piele de catifea. Fiindca nu mai e loc pe Nautillus imersiunea în uterul tău de cefalopodă nu mai regenereaza tentacolele ruginite de aer. Comoara din insulă? Nu există
*
Nelinisti pe curbura lunii de pe vremea invârcolacirii.
Inocentă sibilă , nu ți-a căzut decât capul…



multumesc,
Dana

Adi, asa sa tot furi :), nu-i bai.
Ai grija , insa, la respiratie.:)

Martin, iar am zambit. Una calda-alta rece, nu-i asa?:).
Cat despre stele, hmm..tu nu stii ca eu nu scriu pentru stele, desi ma fericesc? eu vad stelele :).
glumesc.

Cristy-zambet-albastru, fata mea, complexitatea zace in forme simple , cu vazutul stam mai prost :), uneori dam prea multi bani pe lentile heliomate :).
Si...da, aici iar m-ai \"citit\": ideile vin tavalug si mi-e cumva ciuda ca rareori am momentul acela de tihna sa le agat de cuvinte. Aici, la cliseele astea, asa a fost. Altadata le pierd pur si simplu in gesturile cotidiene, casnice, cand timpul nu e pe partea...luminata a lunii. Pacat, nu?

te pup cu drag si sper sa ne vedem la Iasi,
Tanti Aglaia


Mae, din cuvinte rasarim...in cuvinte ne intoarcem.
ce simplu si ce greu e, totodata, simti si tu?

cu drag, tuturor,
Dana