Florina Daniela Florea

ceva ti s-a intamplat de la cenaclu incoace, maria, caci descopar in fiecare text nou postat de tine un alt unghi.
subtiezi, feliezi, ermetizezi, rastorni balastul vorbelor din carul acesta al ideilor, lasandu-l usor si sincer, ma impresioneaza toata aceasta metamorfoza.
sa fi trecut un prag, sa fi lasat o lume in urma sau pur si simplu e un alt moment pe care il parcurgi? intrebare retorica. citesc si recitesc si te re-cunosc.

un fragment de respirat zambet intre doua poezii \"serioase\" care mi-a amintit de atmosfera destinsa de povestile spuse (tot de tine) la cocktailul de dupa cenaclu. pe cand aceea reala, din agricultura?:)

dana

nu am tihna si timpul acum, Silvia, sa comentez pe larg ce mi-a placut in acest poem, dar nu pot sa trec pe langa el fara s-o stii.
\"doamne ce te iubesc îmi vine câteodată să sparg marmura
pe care îmi scrii îmi scrii necrologul\"
si
\"ți-am simulat zborul prin mine și nu am avut
nu am avut
grațioase brațe\"

mi s-au lipit de pleoapa. si tu stii de ce.
e o poezie scrisa cu sufletul, din suflet, pentru dragoste. are pasiune, are culoare si se simte.

d.

are sau nu comentator,
el mai mereu se dueleaza.
cuvinte spune cu emfaza
privindu-se-n...televizor

..evident, tot la C.T.Popescu fac referire

simtindu-si musca pe caciula
o \"scapa\"-n graba in noroi
cu explicatii vechi si noi
justificand stropul de hula

evident...catrenul se refera la C.T.Popescu

a fi \"aerian\", sa stii
nu-nseamna saa nu vezi pamantul
ci doar sa fii printre cei \"vii\"
fara noroi sa-mprosti cuvantul.

degeaba teasta-i dezvelita
dupa modelul martian*
caci limba are otravita
in cel mai pur stil pamantean.

*candva, domnul C.T.Popescu scria SF si o facea destul de bine.

atata stiu si n-am incotro, trebuie s-o recunosc, indiferent cum pot reactiona cinicii site-ului: daca nu era vointa Alinei de a ne aduna acolo, nimic nu era.
sunt vremuri in care orice manifestare culturala, de orice nivel, nu se poate face fara bani. nu se poate face faro o mobilizare.consum de energie fantastic.
si o stim cu totii.
asa ca, Alina, eu nu pot decat sa iti multumesc pentru ocazia de a participa la o astfel de manifestare in realitatea asta care ne inconjoara. o raritate pentru un om obisnuit ca mine.
cu drag si cu respect pentru munca ta,
Dana

in sfarsit ai revenit, adriana:)...microbuzul acesta e atat de sucit uneori, schimba sensuri, ba schimba chiar drumuri, ba schimba chiar gandurile.
e atat de straveziu si de curat poemul tau incat cuvintele mele in comentariu nu ar face decat sa atenueze luciul pretios al unui metal rar.

am uitat sa spun de omniprezentul evantai, ca personajul numarul unu al pozelor facute cu aparatul tau:)))), aici ai fost destul de \"dura\" cu el, nu apare in toate, eu stiu sigur ca sunt mai multe:)
glumesc. dar mi-am amintit de el si de coatele Rosinantului si Arhontelui, prinse definitiv si irevocabil in vreo doua poze:).
Ce mai coate isi dadeau baietii astia si ce fotogenice pareau pe display-ul aparatului Natasei:).
tot caldura aceea, bat-o vina!

super pozele, mai ales cele facute de mine, la locul de fumat :)...ti-amintesti,Silvia, ce rasete am incins de-am iesit cu totii atat de rosii? spre rusinea noastra, caci s-au auzit si dincolo de geamul de sticla, dovada vie e Mircea :). glumesc. roseata putea fi si de la caldura infernala din acea zi.
frumoase zambete de aduceri aminte ai postat aici.
dat despre atmosfera de acolo, la cat de multi si de pestriti eram, era aproape inevitabil sa nu apara si cate un moment monoton, da.
oricum, recunosc cu mana pe inima ca mie mi-a facut mare placere sa cunosc mai aproape omul Silvia, dincolo de perceptia de pe site.
sper sa nu ma uiti la lansarea viitorului tau volum de versuri pentru ca vreau o dedicatie cel putin la fel de frumoasa ca cea pe care o am la \"Niciodata pe nume\".

cu bine si succes in tot ce iti doresti,
Daniela Bordieanu

...\"si cei din urma vor fi cei dintai\", Maria.
niciodata nu e prea tarziu, e o alta lectie invatata, iar anul dinaintea UE poate incepe la 31 octombrie 2003
cu tot acelasi bine,
Dana

nene Anton, multumesc pentru apreciere. Am corectat acolo unde mi-ai sugerat.

Roberta, am senzatia ca acest comentariu al tau e un fel de bataie de joc. poate ma insel, dar e putin probabil. nu era necesar.

Alina, et in Arcadia ego, asa e.
pana cand? pana ma voi putea intoarce de acolo.

multumesc si Mariei pentru comentariu, asa cum am vrut sa multumesc oricaruia ce a binevoit sa lase un semn pe textele mele.

cu bine, tuturor.
ne revedem dupa integrare

Daniela Bordieanu

cititor numarul 1...stupefiat de coincidenta senzatiei si a cuvantului \"metafora\".
dar deja e prea tarziu, astazi ti-am facut o promisiune.

daca nu as sti de unde mi se trage epitetul de \"ranchiunoasa\" cu care m-ai \"cadorisit\" in jurnalul tau, te-as chema iar la o tigara timida sa-ti explic iarasi de ce mi-a parut mie rau atunci cand m-am legat de pantalonii lui Diviza, dar asa, o stiu, si atunci nu pot decat sa zambesc pentru ca e reusit catrenul tau, mai ramane sa vedem ce-o zice si nenea Anton de propunerea ta :).

multumesc pentru apreciere, nu e un jurnal propriu zis, e doar o stare de dupa.

cu drag de epi-dona Carmen,
Dana

cu drag de versul tau, Silvia, am recitit acea poezie pana spre linistire, fie ea dinaintea altei nebunii.
cat despre alegerea voastra ca exegeti, eu spun ca nu am facut deloc o greseala.
iti multumesc pentru rabdarea de a ma fi ascultat, pentru dedicatia de pe volum si pentru cat de bine mi-ai inteles mesajul acestui text.

Dana

P.S. da, ai dreptate cu prima strofa, poate fi scoasa, dar am vrut sa fie un soi de prolog, deocamdata atat am reusit, poate o voi prelucra

veneam cuminte pe vers asteptand si back-forward, back-forward, flashuri pe memorie si haine aruncate de pe umbre dezgoleau nuditatea intamplarilor de demult si nu, nu e trist versul tau dar e in el ceva rece si ceva ce doare cand il impaturesc in a mia incercare de ordine in trecuturi si nu reusesc, ii spuneam cuiva astazi ca am scos hainele de vara din spate si le-am pus la indemana, asteptand zilele insorite dar uite ca iarasi ploua...
oare ce garderoba ar trebui sa poarte un suflet ca sa nu ii fie cald-frig;
oare de ce camasa de barbat e suflecata la maneci si oare de ce nu au efectul scontat prafurile vrajite pe care i le-am strecurat in fiecare dimineata pe-un zambet in buzunarul de la piept;

nu, nu, nu, tizule, nu acesta e versul care imi intepeneste azi pe retina o presiune atmosferica de cochilie, altul e, uite-l:
\"simt respirații despletindu-i tălpile
cu câte un bărbat topit în mozaicul podelei
ce animal ciudat îmi închide ochiul cu degetele\"

- ce straniu ma simt cu ochiul in palma, tizule

pentru ca va sunt aproape si pentru ca nu am lipsit de la celelalte editii, nu vreau sa o ratez nici pe asta.

paranteza:
Silvia, poate nu ma crezi, dar sincer iti spun ca ma intereseaza volumul tau inca de la lansarea de la Chisinau si imi doresc sa il am in biblioteca, drept care te rog frumos pe aceasta cale sa pui in geanta de voiaj un exemplar si pentru mine. multumesc.

Si cum spuneam, m-am hotarat sa vin... chiar daca am suparat-o pe Maria. Oi gasi eu o modalitate sa gust din painea aceea cu sare:). Ne vedem la Iasi, sambata.
cu bine, tuturor.

ceasul ticaind vizualizat ca prezenta si multiplicarea prin diviziune in fiecare secunda care trece, divizat in amintirea fiecareia dintre ele, asemanatoare prin ADN-ul tu si diferentiate prin experienta individuala- uite cum doar din prima strofa (cea care mi-a placut cel mai mult) pot scrie un intreg comentariu...
*
si ca sa schimb registrul serios, constatativ, relativ resemnat, al acestei strofe, completez cu ceva zambet pentru ca e musai sa imi recunosc nestiinta minunatelor erectii matinale precum si a jocului de zaruri, dar nu renunt la ciorba care imi reuseste de fiecare data, pastrand oaresce savoare chiar daca o reincalzesc la scoaterea din frigiderul cel de toate zilele.
(ma iarta pentru fraza lunga...ce dimineata si ce cafea amara :) )