Florina Daniela Florea

cred ca multi din cei care ne exprimam, aici pe site, in versuri am prins in ele macar un intuneric si macar o neliniste...macar o singura data.

multumesc, Adriana

precizand asa subtil:
ea nu canta doar se face,
el se uita dar nu-i place
la catren...a fost vreun \"șpil\"?

Nu v-ati prins ca o femeie,
\"Nu canta nicicand in baie!
[...]
Chiar de canta ea ceva,\"
(Luchi Tenenhaus)

Dupa cum ne precizeaza,
-ba aude, ba n-aude-
Luchi-n baie doar viseaza
singur. La nucile...ude.

Centuri negre la...karate,
Orbi de-atâta dat în clanță,
Stau și-ntreb acuma, frate,
Ca bărbați, mai au speranță?

Atropa, e din ce in ce mai ciudat:)

de cand usile-s blocate
de barbati cu capu-n clante,
luptatori, ei au sperante,
la centuri de...castitate

drept sa-ti spun, eu nu pricep barbatul acela care sta doar cu urechea lipita de gaura cheii:)

ce fel de barbat e, nene,
cel care la usi asculta
cantecul unei sirene?!
ori e orb, ori ea prea sluta.

da, recunosc femeia fragila pusa in postura de a bate cu pumnul pe inima celui drag, spre resuscitare a iubirii sau poate doar pur si simplu spre resuscitare a lumii celor doi prin deschiderea portilor catre ceilalti.
mi-a placut indeosebi imaginea:
\"Îndrăgostire pe muchia fracției de săpun\"

Nu, Maria, nu e intamplare, mai ales din doua motive.
Primul e acea promisiune a lui octombrie 2003, iar al doilea, si mai evident, e acela (spus poate cu alte cuvinte) ca scrii (si poate, spun poate, suferinta e catalizatorul sau sursa, desi nu ne-o dorim cu niciunul) mult mai pe gandul si pe gustul meu de poezie ca niciodata in acesti doi ani care au trecut.
cel putin in aceste miniaturi ale tale, descopar casanta fragilitate si o limpezime de fraza poetica pe care nu am intalnit-o in textele tale mai vechi, de parca, tu, Maria, ai prinde cristalul in palme si l-ai face sa fie mai pretuit, slefuindu-l cu migala.
(asta nu inseamna ca in textle vechi nu exista poezie, nu. nu asta am vrut sa spun.
inseamna doar ca mai nou scrii mult mai aproape de intelegerea mea, ca cititor)

cu drag si sper ca mi-ai simtit nuanta corecta a ideii,
Dana

Mihai, plecaciune in fata rabdarii de a fi citit un text atat de lung si multumire pentru apreciere.
e cel mai simplu si sincer enunt pe care ti-l puteam scrie.

cu zambet pentru mihai,
Dana

mi se pare normal ca femeia sa fie cea longeviva:)

istoria a demonstrat
un singur lucru, evident:
ca-n spate la orice barbat
este-o femeie cu talent

Marie, veneam azi pe drumul de Vaslui (fara rana din pulpa, evident:) ) si ascultam la cd player Smokie, melodia Stranger.
in mod aproape evident, aceasta este singura \"vinovata\" de tot restul scris de mine aici, pe pagina.
Din pacate, nu am reusit (nu ma pricep) sa pun ca fond muzical al poeziei melodia cu pricina, pot doar sa iti arat versurile ei, sperand ca poate iti \"rasuna\" si tie :)


\"When the night has fallen
And the moon is high
And you get that far away look in your eyes
Oh can\'t you see you\'re acting like a stranger
When your loving feelings are so hard to find
And you can deceive me with your made-up lines
Lord knows you sound just like a stranger

So just in case you\'ve changed your mind
You\'ve got love if you want it and it can\'t go wrong
And just in case you find the time
You\'ve got love if you need it and it can\'t go wrong

But stranger you\'re in danger
Of losing me
Oh stranger you\'re in danger
Of losing me

When the wind is howling and the rain comes down
And you lie awake without a sound
Feel like I\'m living with a stranger
When I try to hold you and you turn away
There seems so little left for me to say
Oh Lord knows you look just like a stranger

So just in case you\'ve changed your mind
You\'ve got love if you want it and it can\'t go wrong
And just in case you find the time
You\'ve got love if you need it and it can\'t go wrong
But stranger you\'re in danger
Of losing me
Oh stranger you\'re in danger
Of losing me
Oh stranger you\'re in danger
Of losing me
Oh stranger you\'re in danger
Of losing me\"

Silviu, au oare tu nu stii ca pe Marte nisipul are culoare rosie?

la faza cu \"speriatul\", nu m-as opri cu lectura decat la cuvantul \"karaoke\" si atunci cred ar putea fi inteleasa emotia de a fi pe scena si spaima ca nu pot reusi sa ingan la fel de bine melodia ca originalul si as mai spune cate ceva, dar ar insemna sa explic, ori asta nu se face:), trebuie lasat cititorului sa descopere daca e sau nu e \"ceva\" intr-un text.
daca ti-a rasunat ceva in ureche, ma bucur. daca nu, e doar vina mea, de afon.

(cat despre blajinitate, e relativa perceptia si nu ti-o contest)

cu bine,
Dana

Marie, continui sa ma suprinzi.
migaloasa lucratura, miniaturala, complicata pe dedesubt, curata pe dinafara.
mi-a placut punctul de final:
\"fie că plouă că ninge sau râzi
seamăn mereu cu mine\"

dana

ai scris un poem delicat, Silvia.
mi-a placut indeosebi imaginea de inceput:
\"pentru pielea ta dulce
pentru zumzetul subțire
pentru despăturirea ei caldă
sub sărutări chemătoare\"

si astazi ecou...
\"lăsăm răvașe scrise
cu stânga propriei noastre
neputințe\"

atat de limpede ai spus-o incat pare sentinta definitiva.
fara drept de revocare.

dana

P.S. o parere pentru ultima strofa, dar poti sa nu o bagi in seama. m-am gandit ca asa i-as creste intensitatea:

ne despart gesturile simple
tăcute mângâieri
ratate

parerea mea si-atat.
prima si a doua strofa mai \"puternice\" decat a treia, si toate cu un impact mai mare asupra mea decat a patra. in aceasta ultima strofa, tocmai datul peste cap/inima o salveaza, imbujorand-o.
treaba asta cu unu la unu e perfectibila, zic io.
pentru mine lunateca ta s-a oprit la primul vers al celei de-a treia strofe.
una peste alta, asa cum am remarcat si dimineata in alta poezie si asa cum a remarcat si dana stanescu, e limpede ca ai pornit a descatusa energia cuvintelor de zac in tine.

dana-serioasa :)

nu pot lasa alt semn decat acela ca te auto-definesti si ca evoluezi pe zi ce trece in fiecare poezie.
te citesc din \"umbra\" si astept (pentru ca sunt sigura ca va veni) ziua cand te vei fi curatat de cuvinte pentru a ramane esenta de tu prinsa in vers.
azi am simtit nevoia sa intervin, ma iarta.
textul e mai bun decat cel de ieri, dar lasa timiditatea deoparte, exploreaza-te in adancuri si deschide-te lumii. pentru ca ai multe de oferit si de primit. tare multe.

adevarat: \"orice joc semantic reprezintă
o realitate potențială\", dar nu orice realitate e \"vizibila\" intr-un joc semantic.

(si fa abstractie, te rog, de dana cea mult-prea-glumeata de la cenaclu. acum am vorbit foarte serios :). )

raman prin preajma,
dana

parca te-aud, draga mea, recitand serios, calm, linistit, acest poem belicos, pastrand doar in coltul ochilor acel rictus trist care l-a generat:)...
ama, ama, daca nu te-as cunoaste, daca nu ti-as cunoaste fragilitatea poate te-as crede:).
asa, doar te citesc cu drag si zambesc. o ama belicoasa? neeeeeeeeee..nicicand:). ea are poezia, ea ne are pe noi.asta ai facut aici, in felul tau delicat: ne-ai tras de maneca \"alo, oameni buni, scrieti poezie fara masca.\"

cu drag,
Dana

iar eu am \"pornit\" de la versurile tale, pornite d ela muzica aceea de care nu stiu, si pamantul s-a impartit in ape si s-a nascut oceanul si tot asa...nenumit..nevorbit..., tot nu \"ne\" la urma urmei, ecoul e valul care atinge un capat de lume.
aici ti-am fost ecou.
si-atat.

e ca si cum silabele
s-ar fi unit intr-o tacere
consoane mute
vocale asfixiate
in linistea de suprafata
de tensiunea din adancuri
rotunde nelinisti inlantuite

undele
isi cauta urmele
una alteia insingurarea
pe valuri

cu fiecare sarut
buzele noastre au tot mai mult
gust de apa sarata

oceanul geme
la fiecare suspin
o furtuna