Florina Daniela Florea

M-am intepat in fiecare colt al literei tale, Adrian. Ca-ntepatura unor ghimpi pe tulpina unui trandafir superb, pe care nu-l poti atinge. Nu poti decat sa-l contempli de la distanta.
Dar...recitesc. Intr-o incapatanata auto-flagelare, nu-mi pot refuza culoarea.

Nene, nu mai fi botos,
Explicatia e simpla.
Unora li se intampla:
Sunt prea constipati...in dos.

P.S.
La cat mai multe catrene-zambete, nene Genu. Mi-e rau de la ameteala, dar nu scapi usor de mine: pe matale tot vin sa te pup cu drag pentru ca esti aici.
Numa\' sa ma primesti:).

\"deși-mi este foarte dragă
ce ține-n el, că-i horincă,
butoiașului, Ilincă,
nu știi din ce-i sare-o doagă\"

Cu-asa rime, zau, imi vine
Să sar si eu din cea doaga.
Spune, daca-ti mai sunt draga,
Nene...ce-ai avut cu mine?

am adormit pe-un grohotis
de cuvinte sparte de vreme
si de rece gandul sau pur
si simplu doua lacrimi convertite
de soare de spaima de orice vrei
iti spuneam
c-am adormit si ca oarba fiind
m-am rostogolit jumatate cosmar jumatate vis
undeva pe sub brane
si, culmea, afona,
cantam din orga cu buzele supte
de sete de sub inima

oarba fiind
pipaiam cu genunchii
urmele tale
in piatra craisorului
zdrelindu-mi cuvintele

in pana evidenta de inspiratiune epigramatica ma gandii ca doua-trei vorbe acolo pe langa sau direct peste subiectul propus de onorabilul Mitica nu pot face rau nimanui ba chiar pot sa dilueze misterul care a generat oful de patru versuri ale autorului si sa-i demaste public ateismul provocat ad-hoc de baba Parascheva, care, sarmana, fie vorba intre noi, si-a platit cu doua cosarce de popusoi si trei colive locul pe scaunelul din dreptul icoanei sfantului Gheorghe calare pe un cal alb si cu un ditamai palosul in mana dreapta (palos care ar merita sa fie subiectul unui catren distinct si propun autorului sa reflecteze la sugestie, oricum cererea de palose de calitate este mare iar oferta este mult prea mica pentru a satisface fie ea si nevoia marunta a babei sus mentionate) si de baba Mariuca, aflata la polul opus al bisericii, proaspat iesita de sub poala popii, iertata la ultima spovedanie, de pacatul cel mare al saptamanii si anume pohta ce-a pohtit-o pentru capra vecinului Dumitru, dolofana si prea frumos rostitoare de catrene vesele.
No, amu, dupa ce am indicat cu precizie cele doua puncte slabe ale bisericii lui Genu cred ca deja rolul uricios al aghiazmei din finalul catrenului este limpede: intre doua nu te ploua, dar nici bine nu iti e.

A sperat ca n-o sa-l ploua
In amvon, la spovedit.
Dar in loc de fete, doua
Babe l-au aghezmuit.

ajung si la comentarii, Laurentiu, dar strofa a treia e prea frumoasa ca sa nu o remarc. Ti-am mai spus-o si cu alte ocazii, deja o stii, ca-mi plac poeziile tale \"serioase\" deopotriva cu cele vesele. Mai cu seama mi-a placut imaginea livezii stranse intr-un singur copac.
Bun, acuma trecui de cele sfinte si pot sa las steaua bine meritata si pentru hohotul de ras starnit de lectura comentariilor. Ai doua texte pe pagina asta, ca doua maluri ale aceleiasi ape.
Dar ce fain le-ai inlantuit, de ...dupa pod:).Ingenios.

cu drag,
Dana

P.S. Sigur nu esti inginer? :)

O mica bijuterie aici, cu aripi de fluture de-o zi.
Fara sclipirile pietrelor pretioase, fara luciri de iluzii sforaitoare. O iei smplu si ti-o pui la piept, discret. Apoi incerci sa-ti desprinzi picioarele din locul in care te leaga si incerci, cu greu, sa faci pasul acela. Care desparte lumea de nelume. Si simplitatea de ostentatia zgomotoasa.

Pentru linistea, pentru ragazul de care are nevoie fiecare drumet, luati, domnii mei, o bijuterie eleganta si discreta doamnelor pe care le-ati uitat de atatea ori zambetul, prinsi de cotidian.

d.

P.S. Caragea Ionut, fiecare are dreptul la opinie. Cuvantul acela insa avea destule sinonime, printre care, cel mai uzitat in limba romana, fara a avea conotatii dubioase, este \"obisnuit\". Daca scriai asa, nu suparai pe nimeni.
cu bine, aceeasi.

Florine, monsher, un pahar cu apa, te rog...
Asa, daaaa.Cum ziceai? Caldura mare, monsher. Aici e strada Sapientei, colt cu saitu agonia.ro? Fecior, te rugasem de paharul acela cu apa, venii cu greu aici la mata, asa ca fii gazda cumsecade:)...

Ieri tocmai o-ngropai cu mare fala pe Stefana, dar zau ca a venit sa ma bantuie si ai dreptate sa zici ca a devenit personagiu cu greutate: au fost doua la kilogram. Ops, or fi fost doua pe kilogram? De catrene? Neeee, alea erau zvonuri, monser:). Dar daca ma bantui pe mine, o adusei si pe pagina ta, uite-asa, din spirit de solidaritate epigramatica.

(monsher...mai dai un pahar cu apa, te rog? Asa. Multumesc)

Ce-am mai ras la textu\' mata, Florine, ca se zguduia si noroiul din boxa de sub mine, ca fusei inundata acu vreo saptamana si ceva. Cum nu-ti zisei? Tocmai dumitale? Eh, trecura toate, ma trecu si apa, ba chiar si azi, cand citii cum te sparii de-o fantoma, fie ea si femeie, daca-ti apare-n fatza. Faci cruce larga de trei ori, stupesti in san tot de-atatea ori, pui in fatza siragul de usturoi si spui \"Piei, Stefana!\" si-ai sa vezi cum fuge, cat e ea de personagiu cu greutate in poezia ta:).

De-aia venii azi, aici. Ca sa te linistesc: fantomele nu fac rau niciodata decat acelora slabi de inger si nesiguri pe zambetul lor.

A, si mai venii, in caz ca, dupa asigurarile de mai sus, inca te temi ca iti apare in fatza, sa-ti aprind o lumina pe aici.

Cu zambet.
Dana

P.S.
un pahar cu apa, monsher, te rog. si batista. da, da, aceea alba, ce-o agatasi in varful batzului...:)

ce zambet, ce zambet, ce zambet, Ama. Parca te vad rasarindu-te de dupa fiecare vers, de dupa fiecare cuvant, a joaca, a om, a bun.

\"[...]
Et tu fis la blancheur sanglotante des lys
Qui roulant sur des mers de soupirs qu’elle effleure
À travers l’encens bleu des horizons pâlis
Monte rêveusement vers la lune qui pleure!

Hosannah sur le cistre et dans les encensoirs,
Notre Dame, hosannah du jardin de nos limbes!
Et finisse l’écho par les célestes soirs,
Extase des regards, scintillements des nimbes!\"

Les Fleurs - Poésies de Stéphane Mallarmé - 1897

Stii tu ce stii, Monica. Poate varsta, poate femeia, poate dragostea, poate intelepciunea celui-care-vede.
Si...daca vrei, te ajut atunci cand vei dori sa-ti cumperi parcul tau. Oricand.:)

Marinela, multumesc pentru, semn, zambet si comentariu.
Cat despre nemultumirile altora, sa fie sanatosi. Nu se poate scrie pe gustul tuturor si fiecare isi gaseste parcul potrivit: unii cu jungla, altii cu teii, altii cu parcul de betoane.

Elena, stiu. Tu esti Elena-cea-care-vine-la-mine-in-vizita mereu cu un gand bun. Poate ca nu am meritat mereu aceasta bunatate, dar cumva, vreodata, poate voi reusi sa fiu la inaltimea celor spuse de tine.
Si nu uita, esti mereu binevenita.

Adrian, ai spus-o mai frumos decat am reusit eu insami. Spui de Eminescu. Nu stiu, nu m-am gandit. Sincer. Desi mi-e drag. Iti multumesc pentru ca ai avut ragaz sa scrii acest comentariu, ca ai vrut sa intelegi ce am scris eu pe aici.

multumesc, Silvia.
tare ma bucur cand lasi semnul tau pe aici,indiferent de nuanta, pentru ca stii bine ca te astept.

Dana

ceva in textul tau mi-a amintit de \"Nostalgia\" lui Cartarescu. Poate Restul Poate Examinatorul. Cine le mai stie.
Prima parte cred ca poate fi usor imbunatatita, renuntand la intrebare sau punand-o altfel, prin sugestie cumva. Lasand cititorul sa si-o puna.

e o poema rotunda si \"cuminte\", tot asa cum, de cand e lumea si pamantul, se iubeste la fel de rotund.
nu cred ca e pereche care sa nu-si fi dorit parcul acela.
multumesc pentru ca ma citesti, Maria.

fata de celelalte doua citite, aceasta mi se pare mai \"slaba\", mai lipsita de vigoare.
Exista logica, exista \"fir\", dar... ii lipseste nervul.
am recitit-o, crede-ma. tocmai ca sa fiu sigura ca prima perceptie dupa lectura nu e una de conjunctura.
pune-le alaturi: textul cu oglinda si textul acesta. vezi si tu ca am dreptate si, nu ma intreba de ce, stiu ca nu o sa te superi.
zau, nu am incercat nimic, spre a fi ...zadarnic:).

cu acelasi bine,
aceeasi.

P.S. ma nedumireste commul precedent al lui Silviu: Radu? Mihai? Whatever, textul conteaza, nu numele de dedesubt, atata vreme cat se doreste anonimatul.

citit-recitit, plecat-revenit, Vladimire.
Mi-a placut partea asta:
\"aici este deja criză de spațiu
locuim prea mulți într-un trup
ca o carceră umedă
noi suntem cei ce facem alegeri \"

poate e de vina mood-ul meu din aceatsa dimineata. poate. nu stiu. dar partea asta cu atatia Vladimiri in carcera trupului, cu alegerile pe care neincetat suntem nevoiti a le face, mi se pare cea mai faina imagine din text. repet,o spun nu din pricina ca nu ar exista poezie si in celelalte strofe, ci doar pentru ca astazi in mine, cititorul, partea asta a vibrat.

cu bine,
Dana

mda, am promis...o fac.
e o revenire calma si un stil cunoscut ca esenta, desi are contururile schimbate. din punctul meu de vedere, schimbate in bine. lipsesc vechile incrancenari, si tu insuti simti aceasta lipsa in acea ultima strofa:
\"arcuit sub timpuri
am devenit lipsit de orice utopie \"

dar teoretic si chiar preactic, este evident ca nu ai dezertat.

relax, nu-s decat alt-\"cineva care iti arata cu degetul un amanunt\".

dana

</b>
mai daniela, mai. Aici e un spatiu pentru comentarii la text. Nu la comentariu la comentariu la comentariu.
Esti un membrui suficient de vechi ca sa stii asta. Ce-o sa creada nou venitul Vogoride? Ca suntem niste babe la podet, mancand seminte in zi de sarbatoare? Te rog mult, opreste-te.

si, daniela, fara a avea nimic personal cu nimeni pe aici, multumesc anticipat,
Dana