Poezie
pe Piatra Craiului sunt surd
1 min lectură·
Mediu
mă mușc de degete să scriu
cerneala firii chinuite
cinchită în genunchi de dor
cu răni de verbe și cuțite
nici un sărut nu-mi arde ora
în cerul gurii-mi plouă spirt
sunt ca o spermă pe cearșaf
uscată mirosind a mirt
nu pune mâna! uită-ți pasul!
în mine capre negre trec
și dac-au să-ți audă glasul
mă tem cu limba că se șterg
apropie-te de cu seară
când dau tuleiele la fragi
când ceru-n buze ți se scaldă
ca un țăran fără nădragi
pe lujere cu spini de curvă
lucește zmeura pervers
mă-nalț pe vârfuri din noroaie
să-i storc siropul într-un vers
și plouă pielea mi se-nmoaie
prin pori cresc galbenii iuțari
aud la stână cum ciurdarii
jupoaie pielea pe măgari
și doar în mine nu aud
cerneala firii chinuite
cum se usucă neplodind
pe răni de verbe și cuțite
044021
0

de cuvinte sparte de vreme
si de rece gandul sau pur
si simplu doua lacrimi convertite
de soare de spaima de orice vrei
iti spuneam
c-am adormit si ca oarba fiind
m-am rostogolit jumatate cosmar jumatate vis
undeva pe sub brane
si, culmea, afona,
cantam din orga cu buzele supte
de sete de sub inima
oarba fiind
pipaiam cu genunchii
urmele tale
in piatra craisorului
zdrelindu-mi cuvintele