Florina Daniela Florea

c-un pitic atat de mic
in tampla, fara ibric
zi si tu cum sa mai bata peretii caii cei verzi
uf, ce text convulsiv
de conclusiv

de sireturi cu miriapodul
tropa-trop tropa-trop pielea valurele
sa-l curatam pe picioare! sa-l curatam de picioare!

din lumina lacrima tine de sete
altfel nu - asta fu strofa a treia cu sarutul frantuzesc al tristetii

muscando - ce-mi placu spaima ta inecul tau frica ta de sangele meu - curaj-o - ce-mi placu sa te vad tremurand plin de mine galgaindu-ti din trup pe trup
lasa buzunarele goale ca nu esti titanicul in barci nu-ti urca nimeni te dau eu in ele
lasa buzunarele

capsune cu frisca? - de foame is bune si alea
castelele au tzuntzurlui albi din care ies arome donquijotesti
o iluzie, domle, capsuna aceea. ca morile de vant.
nu ma duc pe motiv de autenticitate in gustibus prefer fructul autohton fara e-uri, eh-uri si altele de gen.

da, ai dreptate.
toti am trecut prin asta.
avortul l-am facut
o data
de doua
de trei...

si-a durut la fel de fiecare data n-am mai putut dom\' doctor sa nasc o iluzie

o, tempores.

...si-ncearca, dupa norme, sa se gateasca-n pripa,
o crema \"de la crema\", prin viata foetaj:)

da\' asta-i alta poveste, ca de n-ar fi, nu s-ar inmormanta.
ce tie si cu pic-pic-ul acesta urban. te macina incet, dar sigur, pana si dupa blocuri. de nu mai poti privi in sus.
sau mai ales.

P.S. ma intreb daca nu cumva cojile de seminte sunt fulgi de omat. tot urban. greu de raspuns.

aminteste de Iasi, poezia ta, Florine, cu plopii cei far\' de sot, cu teii Copoului, cu caderea molcoma a tristetilor.
Sunt subiectiva, stiu, Iasi-ul mi-e prea drag si-l vad in toate cele:). Tu ma iarta.
pana la urma nu sunt nici eu altceva decat o alta aschie infipta in pamant.
citind,

din bucata ta de paine
ai hranit...un foc si-un caine :)

aprig, foame, tipat, foc, foc
stai in loc, cel mic din tine, plange singur intr-un asternut prea mare
da\' vin zorii si-asta te creste adult la loc.

acum? acum taci si mesteci.

amu\' pricep, Vasile, de-sens-uri de des-cantare si de bleste-ma-tii.
da\' nu vreau, tata-de-zmeu, vin
cand vreau in oglinda si
ies cand nu vreau pe gatul
lumii mama de
-o-potriva im/
in
nascuta

si mie mi-a placut, Iuliane, exact acest aspect:)
o adevarata provocare neuronala:)

claudiu, de unde stii ca m-am referit la tine?

si, ca sa nu fie off topic acest comentariu, explic alinei \"explicit\" ca intrebarea a fost retorica, pacifista, zambitoare, linistita etc etc si adresata strict autoarei.
dincolo de remarca aceasta a mea (referitoare la subtitlu), nu stiu daca e poezie modernista, post-modernista, doua miista sau din cine stie ce alte categorii sofisticate si explicate de altii mult mai indreptatiti sa o faca, dar pot afirma ca, in ceea ce ma priveste, a fost un text vesel si ca mi-a placut mai ales finalul.

fara a fi in turma nimanui, raman cititoarea Alinei.

iar n-or citit unii-altii subtitlul, Alino. of, iar nu l-or citit...:)
ti-amintesti ce-ti spuneam daunazi de maneca si de trageri?
uite ca se intampla.
cu zambet,

lava fierbinte, arde si pe dinauntru si pe dinafara, pompeiul fiecaruia umple-se de cenusa unor greseli si ...
uof, alina.

\"gânduri aaaavem gânduriiii trei la zece mii legătură de mărar bonus numai ia-le dă tu un ort \"

si inca mai am.
ma mananca degetele sa scriu mai multe, da\' ma abtin eroic, pen\' ca eu sunt o \"fricoasa\" si ma tem sa nu abat asupra mea ceea ce e dincolo.

zambesc.
da\' un frison tot ma bantuie.
vulcaneste.

cat despre mine, eu te iert intotdeauna.
(subtitlurile astea, ca virgulele, asa mai agata manecile, de numa-numa)

pastelata scriere, delicata.
mai ales partea de la \"parfumul de tei\" incolo mi-a placut, parca m-a napadit brusc un dor de Copou, de lumina moalea a unei seri de iunie. Si ceaiul:)...
ca o marunta observatie, succesiunea lui \"de\": \"inchide/de\" - se citeste mai greu.

bun venit pe site.
(coincidenta face sa remarc acelasi oras trecut in bibliografie :) )

poem ca un descantec
ca o poveste
o taina
inchisa in palma o linie alba
din om in femeie un cantec
ba nu ba nu
e un sunet
nedefinibila nuanta intre culori trecerile
nu-i aud cuvantul
ci gandul
n-are virgula si nici limba sa-l rosteasca
se simte si atat

descantec nu e poveste nu e
un caier din care doar sufletul mai poate tese
o poezie de borangic

imbraca-te pe dinauntru omule
si-i vei simti mangaierea
legatura din dragoste

parc-ar fi discul de vinilin al unui DJ trist:)

(elcuel, sala goala, ecoul nitel distorsionat, teancul de bilete la intrare, harssssst)

of course, man, eu stau cu nasul lipit de vitrina si ma tem sa intru.

tucutu e atat de \"multi\" uneori:)

de la atata aviara
pana si poanta sta sa moara...

sper sa nu te superi, cumva as fi sugerat in primele doua versuri ca taman din motive de prevenire epidemiologica e interzis dansul acela:)
asa, cumva, epigrama pare fragmentata.
(basca repeti dansul gainii si-n versul doi si-n versul patru)

altfel spus, nu prea pricep eu de ce primarul acela voia musai sa interzica veselia:)

sa nu cumva sa te superi, pentru ca tot te citesc, sa stii, pe cuvant:)

erata \"sa desenez un semn pe nisip\"

(imaginea era acel arc de cerc cu marginile in sus)

...si cel din urma va fi cel dintai.

uneori nu inteleg de ce e asa, uneori constat pur si simplu ca a fost asa.

tu ai buzunarele doldora cu poezie.
arunc-o-n ceilalti.

piatra? who cares
in fond nu e decat o aglomerare mai densa de atomi.

intorc dara obrazul spre cuvinte, cautandu-le un nume.

am fost odata ca niciodata
ca de n-as fi nu m-as povesti
[...]
pana la adanci batraneti

- acele puncte-puncte sunt atat de putin relevante incat pot defini aproape intreaga fire.

- inceputul si sfarsitul - capetele leaganului de vise pe care ne balanganim mai mult sau mai putin curajosi restul zilelor.

- nu stiu, Danule, as fi vrut sa-ti scriu altceva, astazi nu reusesc decat sa ma legan incetisor.

- intr-o zi, cand eram mica, m-am lovit la genunchi si de-atunci schiopatez. eh, zgaiba nu e mare, o cicatrice intre doua drumuri :). se vede cand si cand.

stai ca m-am ratacit:)
doar am trecut pe aici, am citit, am zambit si incerc sa desenez un zambet pe nisip

o poezie in care centrul de greutate este in titlu.
restul e o detaliere a acestuia.
inteleg ca asa a fost alegerea autorului, oricum nu conteaza prea mult ce scriu pe aici.
ina am venit, am citit si...

Iaca asa, mai George, sunt. adicatelea cuget.
sau ce-o mai fi pe dinauntru.
cat despre stele verzi, daca se poate, sa nu doara cand oferi buchetul:)
zambesc.
multam de trecere, dar sa stii ca nu era nicio datorie.

Rea mai esti :))) (se vad ghilimelele?)
Cu textul asta ai impuscat 80% din poeziile agonice.
Stea nu dau ca nu stiu sa argumentez, dar ai toata admiratia mea si un zambet de numa-numa.
Fain. Cel mai tare comm din cate am citit(si am citit, crede-ma) -pus sub forma unei personale.
Nu ma pot opri din zambet, noemi.
Felicitari :)

Who\'s afraid?:)
la asa balauri, sunt convinsa ca epigrama are destule sageti in tolba.
iar tu esti un arcas redutabil.
so?
cat despre textul lui Luchi, un reset rezolva doar pe moment, shut down-ul e sfant(vorba ceea cu fuga rusinoasa):).

fost-ai, Luchi, fara mila
s-ai rapus reptile-o mie
dar uitasi ce se tot stie:
ca pc-ul e-o Godzila:)