Florina Daniela Florea

un comm lung, emotia si graba de a va raspunde, iaca asa as putea motiva \"absenta\" unor litere, ici si colo.
da\' voi ma iertati, nu-i asa?:)

trebuie sa recunosc, sincer, cat sunt de surprinsa si de bucuroasa de vizita si semnele lasate pe acest text, cu atat mai mult cat sunteti atat de diferiti in felul de a scrie si percepe cuvantul. de fapt, asta ar trebui sa ma bucure si mai mult.
imi justific absenta reactiei pana acum prin... niscaiva munti aflati intre mine si calculator in acest weekend.
dincolo de zambetul un pic fastacit, dincolo de dificultatea in a-mi alege cuvintele, vreau sa raspund fiecaruia, asa cum se cuvine

elis, bucuroasa de vizita. iti multumesc pentru citire si rezonare, fie ea acordata pe conturul unei singure roze.

ela-daniela, si mie mi-e dor de Iasi.
trandafirii? nu, nu sunt de acolo. i-am \"cules\" dupa o ploaie de vara, acum doua saptamani dintr-o gradina plina de culori dintr-un sat moldovean.
culorile, da. si picaturile de apa. si lumina.
am coborat prinre ele si-am incercat sa fur cat mai mult.
si-au ramas florile captive in HP-ul meu pana...vineri, cand, in sfarsit, un ceas de liniste m-a lasat sa le cobor in calculator.
n-aveam niciun plan, totul a venit de la sine, intr-o joaca.
fotografiile-alternanta-cuvintele.
iti multumesc pentru prezenta in aceasta \"promenada trandafirie\", cum frumos i-ai spus.

felix, ce-ati putea sa-ti mai spun eu tie, mai mult decat am incercat pana acum...
multumesc pentru apreciere, pentru reactie, pentru analiza.
si nu, nu pot scrie \"batuta\". e poate una din limitele mele legate de cuvinte. poate la urmatorul text va fi mai bine.
sper.

claudiu, copile, stiu
(un \"stiu\" relativ, desigur)
stiu ca-ti placeau candva colajele mele.
(la unul din ele cred ca m-ai ajutat chiar sa postez pozele, pare-mi-se acela de 8 martie, nu mai retin exact, am imbtranit atat de mult pe-aici:)...)
nu sunt poze de primavara. sunt instantanee srprinse acum doua saptamani, cum ii spuneam elei in comm, mai sus.

ma bucur ca (inca) iti mai plac.
aceste colaje.
si-ti multumesc pentru apreciere.

ionut, crezui ca te-ai suparat pe mine. stii tu cand.
cu atat mai surprinsa am fost de semnul tau.
mi-a facut mare placere sa te regasesc in subsolul unui text de-al meu. mai ales ca (nu sunt sigura) eu cred ca e prima ta vizita la mine.
bine ai venit si multumesc.

ramona, musafira mea de zile mari, multumesc pentru cuvinte.
da, e feminitate in cuvintele si imaginile mele.
nu mi-am ascuns-o niciodata. dimpotriva:).

Adrian, prieten vechi al cuvantului, cat ma bucur ca ai poposit aici. pentru tine, marturisesc: mai intai a fost roza, apoi ploaia, apoi imaginea si la urma, in momentul de tihna, cuvantul.
ma bucur mult de popasul tau. mult. simte-mi zambetul si vei intelege de ce nu pot sa-ti raspund mai \"complicat\", cu fraza mai lunga.
tu ma cunosti.
iti multumesc.

Ovidiu, tu sigur esti pentru prima data printre \"musafirii\" mei. Cu atat mai bucuroasa sunt cu cat ti-a placut ce-am facut eu aici.
Si da, ai dreptate. e comunicare.
multumesc.

Mariana, poti sa-i iei pe toti care ti-au placut.
talent la fotografie?...nu cred, nu stiu.
am folosit un editor simplu de imagine.
si m-am jucat. efectiv m-am jucat.
s, recunosc, mi-a facut placere joaca asta.
multumesc pentru popas.

Alina, cum sa nu-ti amintesti, tocmai tu? zambesc...
ce mul te-am necjit cu primul dintre ele, mai stii? tomnirea trecerilor:)... pe tine in primul rand, apoi pe Radu. M-ati ajutat amandoi, ati avut atata rabdare.
Mai apoi a fost acel 8 martie. unde tot tu m-ai batut la cap sa nu abandonez pe motiv de nestiinta postarii de imagine. parca atunci a fost si claudiu cel care a ajutat.
au mai fost vreo doua, da. pe unul trebuie sa-l refac, site-ul pe care am pus imaginile nu mai exista:).
eh, Alina-Alina.
cu pusul cuvintelor langa fotografie nu e greu, vin de la sine, crede-ma. nici nu stiu cum rasar, numa\' ce ma trezesc cu ele pe pagina.
dincolo de zambet, iti multumesc mult pentru apreciere.

Ioan Tite, io nu stiam ca ma pricep la efecte speciale, dar am cautat efectul sa fie special.
dar daca tu esti cel care-mi multumeste...cu placere:)

Gelu,
multumesc pentru ragaz.
nu e nimic impresionant, desi mi-am dporit sa iasa ceva frumos.

cuvintele tale sunt prea amabile, Dane.
e doar o joaca, o alta joaca, printre trandafirii din gradina.
multumesc pentru apreciere.

eh,danule-danule, mi-ai schimbat putin ideile (in catrenul meu am vrut sa sugerez ca daca sunt prea multe nuante/sensuri, se pierde de fapt drumul/calea, prin zapacire, daca nu prin aletele mai grele ), dar fie precum zici tu.
vezi, de aceea mi-ar mai trebui nitel antrenament, ca nu-i destul procentul acela de care-ti pomeneam.
(modesta de mine, talentata lu\' peste:) )

multumesc oricum: pentru timpul pierdut sa dai forma, pentru zambet, pentru tot.

faine, danule. si migala cu care le-ai brodat/brodit:).
si am zambit. zambesc, de fapt, si cand incerc, stangace, sa las semnul cititorului ursuz:).
adica io.
si, ca raspuns al provocarii date, iau unul din cuvintele neutilizate si incerc o joaca.


e scris cam mult, de-antrenament,
si-ocaua-i mica, evident.
ne dovedesti chiar dumitale:
prea multe sensuri - nici o-cale

...lipseste gramul de talent.

(evident, n-are legatura cu tine:) )

se spunen ca la umbra nucului nu-i bine sa adormi. de ce? n-am stiut niciodata, ba chiar am incercat sa adorm sa vad cum e.

n-am reusit pen\' ca niste muste faceau galagie de clopotei din papura alba, o pisica din noua cozi late mieuna dupa o pupaza fara dumnezeu si uite-asa am deschis ochii. sau am ramas cu ei deschisi. totuna-i.
intre ei, se-ntindea cat vezi cu pieptul un cer albastru cu butoane de verde, frunzele ca iarba si iarba din spate ca frunzele.
lenevesc fara aripi o retina ceruita.
tot nu pot dormi.

io nu stiu ce ai matale de nu-ti place posesivitatea pur naturala, instinctuala a cateilor de a-si insemna teritoriile:)
adicatelea gandurile tale n-au voie? iti inteleg revolta si ciuda ca nu (ti) le poti controla si ca poezia (a se citi adn-ul, genele, mostenirea ereditara etc etc din aceleasi sus-pomenite ganduri) determina popasul pe langa pomii lumii (by the way, presupun ca sunt si niscaiva meri printre), da\' eu spun ca trebuie sa te resemnezi: asta e si n-ai incotro:).

pe.es. de putulicile acelea nu ma leg, e firesc pentru tinerii speciei sa fie asa, nu?:)

trec de pe.es. si continui commul: exista un deliciu al detaliilor, da\' e unul pe care nu toti si nu mereu il pot savura. uneori nici nu le vezi (de-atata padure). eu, una, nu stau destul locului sa pot sa le vad mereu.
da\' cum nu renunt la clasicii papanasi, n-as renunta nici la patetismul lucrurilor neinsemnate. (iar cateii? de ce peste tot?)

una peste alta, mi-ai pus nitel mintea pe moate, cumva am luat creionul si-am pornit la descifrarea rebusului. da\' mi-a placut, da\' m-a trezit.
pentru ca dormeam.
la umbra copacului.

Mariana, Beatrice, multumesc pentru popas si pentru cuvinte.

Liviu, voi tine cont de sugestie. Promit.
Multumesc pentru ca nu m-ai uitat (di tat), desi nu scriu poezie cu regionalisme:).

cred ca e un typo, nu?

pentru-a-si ingropa[...]

Cumva ai dreptate, dar nu am gasit ceva mai bun, pe moment. Poate ai vreo sugestie? O astept cu mintea larg deschisa:)
Voiam sa ascund un joc de glezne (apropo de fandari, florete si altele de acelasi gen), si anume: drumurile le constat (odata ajunsa la un capat) a fi false ca sens daca nu chiar ca directie, contra-facute.
Fisurile inceputului? Ascunse de drumuri, de fotografii si de dueluri mai mult sau mai putin sangeroase:), sunt de fapt un sfarsit. Singurul sfarsit posibil.
Am vorbit cam mult, iertare:)
Multumesc pentru apreciere.

Gabriela, indrazneste. Intotdeauna. Pana la urma, eu cred ca ecoul e mai important decat stancile in care se loveste.

Victoria, nu pot decat sa ma bucur pentru trecere. Special? Nu stiu, am incercat sa pun in cuvinte o idee.
Multumesc :)

nene Genu, de cand nu mai trecui pe la dumneata, bag seama ca te-ai imbolnavit si uite cum ma mustra constiinta, de numa numa, ca te gasesc intr-o asa grea suferinta.
te-as mangaia, da\' ma tem de nevasta matale, pe care o simt tare apriga si viu-cuvantatoare, te-as pupa pe crestet, da\' astazi nu port nici macar tocuri, daramite cui, asa ca nu-mi ramane decat sa te trag usurel de maneca si sa-ti spui ca uitasi un i la \"vi\", caci voua vi, dar viii cu viii, si viile cu viiturile si tot neamul lor de vii:)
cum ai si-a doua maneca la indemana mea, te trag si de aceea, si-ti spun soptit la ureche (c-asa e frumos sa vorbesti suferindului) ca la \"suferinta\" ai uitat un \"a\".
o fi febra de vina, io nu stiu, da\' tare mult as vrea sa ma ierti si de trageri (de sus-pomenitele manecute) si de zambet soltic.
si, mai ales, sa nu ma spui nevestei, da?:)

cand am citit textul, era blocat la comentarii.
m-am intrebat de ce.
l-am recitit.
n-am gasit raspunsul dar nu conta marunta mea nedumerire.
si-am revenit
pentru ca e nevoie de exercitiu sa intelegi
nu, nu poemele, ci cuvintele dincolo de ele
cuvintele dintre cuvinte precum degetele amestecate
framantate
e nevoie de exercitiu
si, chiar daca nu sunt decat o litera
clipesc marunt o geana

(doamne, ce ma enerveaza cand trebuie sa comentez literar si rational ceva ce simt! inchid paranteza, nu o citi, autorule, e doar un oftat din rarunchi. azi port ochelari)

finalul e atat de tandru, fir-ar ea de tandrete.
si atat de frumos, fir-ar el de frumos.
incat il recitesc si ma gandesc unde mai am loc pe palme sa-l seman si sa sper ca intr-o zi pot sa-l culeg cum se cuvine.
\"doar pentru că m-ai surprins închizând ochii
geana aceasta e copilul plecat singur
să asculte femeia cuprinsă de vrajă
ce nu-și găsește locul în
nici o carte\"

sa ma ierti si tu si editorul.
am uitat sa agat steaua.

apai,

Gabi, tacuto, parca te-ai fi privit intr-o seara de iunie in oglinda, intr-o lumina schimbatoare dintre rasarit si apus, pe dunga de rosu subtire taiata intre tine si tine, perdantul si castigatorul totodata al acelui razboi cu sinele, niciodata remiza, niciodata alb niciodata negru,

- iarta-ma, am cazut in vorbire ca-ntr-o capcana lipicioasa de netacere-

si-ncurc
portile
razboaiele
visele
neamul nostru de femei
dintre salcii
trairile

tacuto,
ce mult ai vorbit astazi cu tine insati dintre umbrele cuvintelor
firul acela de verde ce taie pe dupa inima ieri-ul de maine

Felicitari, Adrian!
Ma bucur mult pentru tine, pentru aceasta realizare, pentru perseverenta, pentru ambitie, pentru poezie.

Ala, bala, portocala,
Iesi fetitã, la portitã,
Cã te-asteaptã Norica,
Fecior de domn, fara frica:
Cu cercei, cu ghiocei,
Cu mãrgele cu inele,
Cu un pumn de alune,
Pe pofta inimii tale-
Cioc, boc, treci la loc!


gata, trecui:)

Alina,
la chestia cu \"mine\"-le m-am gandit si eu, dar cum sa inlocuiesc? cu ego?
mda si mnu
voiam sa se lege de \"plec din mine\"-le acela repetitiv
insa ma voi gandi la sugestia ta
sigur ma voi gandi
de fapt chiar (si) acum ma gandesc:)
*
titlul? m-am gandit sa fie \"cuminte\", cumva sa contrabalanseze (relativ)dramatismul ideilor textului
un fel de echilibru cerut aproape
firescul trebuie sa fie cel care sa iasa din mine, nu pateticul
ca sa nu fie atat de sters (titlul) - taman pentru ca nu am cautat spectacolul sau atragerea \"comerciala\" de vizitatori - am pus subtitlul. vezi? sub-titlul :)

e pus pe \"dos\" intentionat

dar stai
(vezi? chiar si acum ma gandesc:) )
childhood between borders, chiar, e o idee de titlu.
dar scot subtitlul:)

multumesc,

\"înțelegi soră în negru aerul are gust de ipsos
și nu mai pot scrie
decât cu umbra altor mâini\"

asta mi-a placut, sora Daniela.

in restul imaginilor m-am taiat si a curs ingrosat din rani culoarea si m-a durut de-am inchis ochii.
am clipit la strofa aceea pret de-o lumina.
iar tu, tu sa ma ierti, ca intotdeauna, pentru ca nu pot sa mai indur usor durerea.

nu de dinti m-as teme, Alina, c-o sa-mi inghete, ci de boțul de carne careia i se spune ocazional inima

stii, cand imi era pruncul mititel, il hraneam cu lapte apoi il adormeam pe pantece, dandu-i linistea trupului meu

dar el n-avea dinti
ii era doar foame
si-a crescut

azi
cand beau din laptele mult-prea-rece al adultului din mine
ma doare stomacul
si tot il beau
c-asa e firea altfel nu putem trai
si nici pruncul din noi sa creasca