Florina Daniela Florea

io nu stiu ce ai matale de nu-ti place posesivitatea pur naturala, instinctuala a cateilor de a-si insemna teritoriile:)
adicatelea gandurile tale n-au voie? iti inteleg revolta si ciuda ca nu (ti) le poti controla si ca poezia (a se citi adn-ul, genele, mostenirea ereditara etc etc din aceleasi sus-pomenite ganduri) determina popasul pe langa pomii lumii (by the way, presupun ca sunt si niscaiva meri printre), da\' eu spun ca trebuie sa te resemnezi: asta e si n-ai incotro:).

pe.es. de putulicile acelea nu ma leg, e firesc pentru tinerii speciei sa fie asa, nu?:)

trec de pe.es. si continui commul: exista un deliciu al detaliilor, da\' e unul pe care nu toti si nu mereu il pot savura. uneori nici nu le vezi (de-atata padure). eu, una, nu stau destul locului sa pot sa le vad mereu.
da\' cum nu renunt la clasicii papanasi, n-as renunta nici la patetismul lucrurilor neinsemnate. (iar cateii? de ce peste tot?)

una peste alta, mi-ai pus nitel mintea pe moate, cumva am luat creionul si-am pornit la descifrarea rebusului. da\' mi-a placut, da\' m-a trezit.
pentru ca dormeam.
la umbra copacului.

Mariana, Beatrice, multumesc pentru popas si pentru cuvinte.

Liviu, voi tine cont de sugestie. Promit.
Multumesc pentru ca nu m-ai uitat (di tat), desi nu scriu poezie cu regionalisme:).

cred ca e un typo, nu?

pentru-a-si ingropa[...]

Cumva ai dreptate, dar nu am gasit ceva mai bun, pe moment. Poate ai vreo sugestie? O astept cu mintea larg deschisa:)
Voiam sa ascund un joc de glezne (apropo de fandari, florete si altele de acelasi gen), si anume: drumurile le constat (odata ajunsa la un capat) a fi false ca sens daca nu chiar ca directie, contra-facute.
Fisurile inceputului? Ascunse de drumuri, de fotografii si de dueluri mai mult sau mai putin sangeroase:), sunt de fapt un sfarsit. Singurul sfarsit posibil.
Am vorbit cam mult, iertare:)
Multumesc pentru apreciere.

Gabriela, indrazneste. Intotdeauna. Pana la urma, eu cred ca ecoul e mai important decat stancile in care se loveste.

Victoria, nu pot decat sa ma bucur pentru trecere. Special? Nu stiu, am incercat sa pun in cuvinte o idee.
Multumesc :)

nene Genu, de cand nu mai trecui pe la dumneata, bag seama ca te-ai imbolnavit si uite cum ma mustra constiinta, de numa numa, ca te gasesc intr-o asa grea suferinta.
te-as mangaia, da\' ma tem de nevasta matale, pe care o simt tare apriga si viu-cuvantatoare, te-as pupa pe crestet, da\' astazi nu port nici macar tocuri, daramite cui, asa ca nu-mi ramane decat sa te trag usurel de maneca si sa-ti spui ca uitasi un i la \"vi\", caci voua vi, dar viii cu viii, si viile cu viiturile si tot neamul lor de vii:)
cum ai si-a doua maneca la indemana mea, te trag si de aceea, si-ti spun soptit la ureche (c-asa e frumos sa vorbesti suferindului) ca la \"suferinta\" ai uitat un \"a\".
o fi febra de vina, io nu stiu, da\' tare mult as vrea sa ma ierti si de trageri (de sus-pomenitele manecute) si de zambet soltic.
si, mai ales, sa nu ma spui nevestei, da?:)

cand am citit textul, era blocat la comentarii.
m-am intrebat de ce.
l-am recitit.
n-am gasit raspunsul dar nu conta marunta mea nedumerire.
si-am revenit
pentru ca e nevoie de exercitiu sa intelegi
nu, nu poemele, ci cuvintele dincolo de ele
cuvintele dintre cuvinte precum degetele amestecate
framantate
e nevoie de exercitiu
si, chiar daca nu sunt decat o litera
clipesc marunt o geana

(doamne, ce ma enerveaza cand trebuie sa comentez literar si rational ceva ce simt! inchid paranteza, nu o citi, autorule, e doar un oftat din rarunchi. azi port ochelari)

finalul e atat de tandru, fir-ar ea de tandrete.
si atat de frumos, fir-ar el de frumos.
incat il recitesc si ma gandesc unde mai am loc pe palme sa-l seman si sa sper ca intr-o zi pot sa-l culeg cum se cuvine.
\"doar pentru că m-ai surprins închizând ochii
geana aceasta e copilul plecat singur
să asculte femeia cuprinsă de vrajă
ce nu-și găsește locul în
nici o carte\"

sa ma ierti si tu si editorul.
am uitat sa agat steaua.

apai,

Gabi, tacuto, parca te-ai fi privit intr-o seara de iunie in oglinda, intr-o lumina schimbatoare dintre rasarit si apus, pe dunga de rosu subtire taiata intre tine si tine, perdantul si castigatorul totodata al acelui razboi cu sinele, niciodata remiza, niciodata alb niciodata negru,

- iarta-ma, am cazut in vorbire ca-ntr-o capcana lipicioasa de netacere-

si-ncurc
portile
razboaiele
visele
neamul nostru de femei
dintre salcii
trairile

tacuto,
ce mult ai vorbit astazi cu tine insati dintre umbrele cuvintelor
firul acela de verde ce taie pe dupa inima ieri-ul de maine

Felicitari, Adrian!
Ma bucur mult pentru tine, pentru aceasta realizare, pentru perseverenta, pentru ambitie, pentru poezie.

Ala, bala, portocala,
Iesi fetitã, la portitã,
Cã te-asteaptã Norica,
Fecior de domn, fara frica:
Cu cercei, cu ghiocei,
Cu mãrgele cu inele,
Cu un pumn de alune,
Pe pofta inimii tale-
Cioc, boc, treci la loc!


gata, trecui:)

Alina,
la chestia cu \"mine\"-le m-am gandit si eu, dar cum sa inlocuiesc? cu ego?
mda si mnu
voiam sa se lege de \"plec din mine\"-le acela repetitiv
insa ma voi gandi la sugestia ta
sigur ma voi gandi
de fapt chiar (si) acum ma gandesc:)
*
titlul? m-am gandit sa fie \"cuminte\", cumva sa contrabalanseze (relativ)dramatismul ideilor textului
un fel de echilibru cerut aproape
firescul trebuie sa fie cel care sa iasa din mine, nu pateticul
ca sa nu fie atat de sters (titlul) - taman pentru ca nu am cautat spectacolul sau atragerea \"comerciala\" de vizitatori - am pus subtitlul. vezi? sub-titlul :)

e pus pe \"dos\" intentionat

dar stai
(vezi? chiar si acum ma gandesc:) )
childhood between borders, chiar, e o idee de titlu.
dar scot subtitlul:)

multumesc,

\"înțelegi soră în negru aerul are gust de ipsos
și nu mai pot scrie
decât cu umbra altor mâini\"

asta mi-a placut, sora Daniela.

in restul imaginilor m-am taiat si a curs ingrosat din rani culoarea si m-a durut de-am inchis ochii.
am clipit la strofa aceea pret de-o lumina.
iar tu, tu sa ma ierti, ca intotdeauna, pentru ca nu pot sa mai indur usor durerea.

nu de dinti m-as teme, Alina, c-o sa-mi inghete, ci de boțul de carne careia i se spune ocazional inima

stii, cand imi era pruncul mititel, il hraneam cu lapte apoi il adormeam pe pantece, dandu-i linistea trupului meu

dar el n-avea dinti
ii era doar foame
si-a crescut

azi
cand beau din laptele mult-prea-rece al adultului din mine
ma doare stomacul
si tot il beau
c-asa e firea altfel nu putem trai
si nici pruncul din noi sa creasca

c-un pitic atat de mic
in tampla, fara ibric
zi si tu cum sa mai bata peretii caii cei verzi
uf, ce text convulsiv
de conclusiv

de sireturi cu miriapodul
tropa-trop tropa-trop pielea valurele
sa-l curatam pe picioare! sa-l curatam de picioare!

din lumina lacrima tine de sete
altfel nu - asta fu strofa a treia cu sarutul frantuzesc al tristetii

muscando - ce-mi placu spaima ta inecul tau frica ta de sangele meu - curaj-o - ce-mi placu sa te vad tremurand plin de mine galgaindu-ti din trup pe trup
lasa buzunarele goale ca nu esti titanicul in barci nu-ti urca nimeni te dau eu in ele
lasa buzunarele

capsune cu frisca? - de foame is bune si alea
castelele au tzuntzurlui albi din care ies arome donquijotesti
o iluzie, domle, capsuna aceea. ca morile de vant.
nu ma duc pe motiv de autenticitate in gustibus prefer fructul autohton fara e-uri, eh-uri si altele de gen.

da, ai dreptate.
toti am trecut prin asta.
avortul l-am facut
o data
de doua
de trei...

si-a durut la fel de fiecare data n-am mai putut dom\' doctor sa nasc o iluzie

o, tempores.

...si-ncearca, dupa norme, sa se gateasca-n pripa,
o crema \"de la crema\", prin viata foetaj:)

da\' asta-i alta poveste, ca de n-ar fi, nu s-ar inmormanta.
ce tie si cu pic-pic-ul acesta urban. te macina incet, dar sigur, pana si dupa blocuri. de nu mai poti privi in sus.
sau mai ales.

P.S. ma intreb daca nu cumva cojile de seminte sunt fulgi de omat. tot urban. greu de raspuns.

aminteste de Iasi, poezia ta, Florine, cu plopii cei far\' de sot, cu teii Copoului, cu caderea molcoma a tristetilor.
Sunt subiectiva, stiu, Iasi-ul mi-e prea drag si-l vad in toate cele:). Tu ma iarta.
pana la urma nu sunt nici eu altceva decat o alta aschie infipta in pamant.
citind,

din bucata ta de paine
ai hranit...un foc si-un caine :)

aprig, foame, tipat, foc, foc
stai in loc, cel mic din tine, plange singur intr-un asternut prea mare
da\' vin zorii si-asta te creste adult la loc.

acum? acum taci si mesteci.

amu\' pricep, Vasile, de-sens-uri de des-cantare si de bleste-ma-tii.
da\' nu vreau, tata-de-zmeu, vin
cand vreau in oglinda si
ies cand nu vreau pe gatul
lumii mama de
-o-potriva im/
in
nascuta

si mie mi-a placut, Iuliane, exact acest aspect:)
o adevarata provocare neuronala:)