suferință grea

întrebarea-i, bag de seamă,
cine-i leacul, nea Mitică?
o fi vre-o anume damă,
sau chiar propria-ți nevestică?

nene Genu, de cand nu mai trecui pe la dumneata, bag seama ca te-ai imbolnavit si uite cum ma mustra constiinta, de numa numa, ca te gasesc intr-o asa grea suferinta.
te-as mangaia, da\' ma tem de nevasta matale, pe care o simt tare apriga si viu-cuvantatoare, te-as pupa pe crestet, da\' astazi nu port nici macar tocuri, daramite cui, asa ca nu-mi ramane decat sa te trag usurel de maneca si sa-ti spui ca uitasi un i la \"vi\", caci voua vi, dar viii cu viii, si viile cu viiturile si tot neamul lor de vii:)
cum ai si-a doua maneca la indemana mea, te trag si de aceea, si-ti spun soptit la ureche (c-asa e frumos sa vorbesti suferindului) ca la \"suferinta\" ai uitat un \"a\".
o fi febra de vina, io nu stiu, da\' tare mult as vrea sa ma ierti si de trageri (de sus-pomenitele manecute) si de zambet soltic.
si, mai ales, sa nu ma spui nevestei, da?:)

\"întrebarea-i, bag de seamă,
cine-i leacul, nea Mitică?
o fi vre-o anume damă,
sau chiar propria-ți nevestică?\"
(Ela Solan)

tratez durerea cumplita
cu nevasta permanent...
(dar de leac dau la iubita
ce trateaza excelent
c-un mai nou medicament)

pe Florina ce-o ador
m-apuca cumplit mania
ca nedandu-mi doftoria
ce o are pot sa mor!

p.s.
Florina, am corectat nazbatiile, multumesc mult de atentionare, si infloriturile tale la adresa catrenului meu au fost o adevarata delectare. Te astept cu epigrame propii.