Florina Daniela Florea

ok, mai intai, scuze.

inainte de a ma opri din carcotelile astea (carcoteli care le fac doar celor care mi-s dragi - ca scriitura vorbind - in fine, n-ai de unde sti asta, ti-o spun amu, la spartul jocului), uite, incerc sa ma explic, desi nu sunt specialista lu\' peste in gramatici ori in exprimare:

deci, din primul vers, una ca mine intelege asa: strainii venira vizitara si, probabil, plecara.
in versul doi ce gasesc? aceeasi straini, care se...mira (daca pun si diacritica, deduc timpul prezent al verbului)
deci, ei sunt inca la noi, in tarisoara noastra draga, si se mira.
de ce se mira? de una, de alta, (aici nu comentez, caci e poanta epigramei si n-am de ce sa ma leg de ea. e ok)
si-atunci, sa inteleg ca ei, strainii, nu plecara dupa ce vizitara?
mda, pot intelege si asta, numa ca lipsesc niscaiva elemente de legatura. adicatelea complemente, fara complimente, poate niscaiva morfologice adverbe, stiu si eu...
din nefericire, epigrama, ca forma fixa, nu permite baterea de campii, asa ca (eu, una, am apreciat intotdeauna epigramistii pentru munca lor), nu vad ce solutie ai avea sa reglementezi vizitara cu mira.
doar am perceput asa, ceva olecuță strâmb.

mă iartă pentru multele cuvinte, am vrut cumva să-ți justific faptul ca nu carcotesc de aiurea in tramvai.

altadata insa, iti promit ca ma voi abtine.
ok?

p.s. cat despre casa si linistea caminului, habar nu am avut pe unde esti.
am sesizat ca textul cu diacritice ar fi fost mai penetrant, atata tot.

cred ca ne-am sucit-rasucit una-n jurul celeilalte aseara.
zambesc.

poezia asta mi-a placut in mod deosebit si mi-a fost tare greu sa las semnul trecerii mele pe aici.
de ce? pai e simplu: o poezie buna n-o comentezi larg, ci o citesti pur si simplu, o iei frumusel intr-un buzunaras al mintii si pleci mai departe.
cu ea cu tot.

stii, parca ai fi si n-ai fi tu in ea, desi, cu siguranta, esti.
e una din poeziile pe care mi le voi aminti pentru ca seamana cu o spirala.
ori spirala e forma care m-a fascinat dintotdeauna.

Poemul tau vorbeste despre iubire intr-un fel pe care il \"aud\".
Pana la capat.

a, si-un P.S.
pune diacriticele, ca m-am speriat o țârucă la \"romani\".
din cate stiam eu e pe dos, in italia sunt o multime de români, nu invers:)

gata, gata, m-am oprit din carcotit, dar e de bine, tare as vrea sa ma crezi:)

iar vin si te sacai, dar promite-mi ca nu te vei supara, da?:)
uite care-i azi baiul meu: timpul verbelor din primul si al doilea vers: \"vizitara\" cu \"mira\"
parca scartaie olecuta.

daca nici de data asta nu te vei supara, ce zici, sa mai revin?:)

much better, Laurone, much better.
acum am putut urmari (auto?)ironia dintre versuri.
sa ne-auzim de bine, barem pana la chenzina urmatoare.

Am inteles la ce te refereai, David Manuel.
Crede-ma. Alte nuante ies din discutie, avand in vedere locul desfasurarii acesteia: intr-un atelier literar.
Replica mea a vrut sa sublinieze indirect ca nu merit (ca autor) notiuni \"grele\" de genul \"etern\", ca sunt un om obisnuit, cu o scriere obisnuita, intr-o lume oarecare.
Evident, tot la textele scrise ma refer. La ceea ce spui tu \"creatia mea\", desi ma sperie cuvantul \"creatie\".
Reperele tale sunt, ca si ale mele, limitate, desigur.
Omul este o creatura cu limite, nu?:)

multumesc pentru revenirea la text si pentru clarificari.

\"Sincera mea epigrama
O betie va induce.
Caci poetul care-i dama
Bea tot vin, insa mai dulce\"
(Laurone)

Sincera ta epigrama,
Clar, de vin iti fu \"indusa\",
Caci poetul care-i dama
(Bat-o vina!) E doar...dusa.

cum misogin eu nu credeam ca esti,
azi m-ai surprins cu-aceasta epigrama,
cand versul este scris de cate-o dama,
pe autoare cum o definesti?

uff, nene Genu.
de cand nu mai fusei in vizita la matale...cred ca trecu un secol de catrene, da\' bag seama ca de \"fi\" cu \"fii\" tot nu te-ai lecuit.
ca sa nu mai spun ca se vede de la o posta ca esti un rau si jumatate, spune si tu, de unde sa stie biata fata ca tu ai ascendent in peste (zodie, evident)?
sigur n-ar mai fi dat faliment.

uf, Laurentiu, mi-ai pus mintea pe moate. Cum de ce? Pai ce, asta e epigrama? nu...e sofism, e cugetare, e tentativa de ars poetica, numa\' epigrama nu.
cum adica? (nu te speria, sunt replici din acelea ca la piesele de teatru cand actorul vorbeste la telefon chiar daca la capatul firului nu-i vreun interlocutor:) )
deci, reiau, inca ametita de periplul mandibulo-olaricesc (fara legatura cu sorin, doamne-iarta-ma) si-ti marturisesc, spasita, ca n-am putut zambi la strofa aceasta. n-am putut si pace.
cum de ce?
apoi, hai s-o iau de la capat...

(mai spuse Florina dupa care-si trase nitel sufletul, sufleca putin manecile)

pai e simplu.
m-am impiedicat un pic la \"ca-cu\"-ul din versul doi.
si dupa aceea, jalea pamantului, biata de mine n-a mai fost in stare sa iasa din conditia de lut.
pardon, adicatelea din framantarea asta de cuvinte.
cu titlul generic de...comm.

p.s. essstrem de ssserios:
sper din suflet ca ai vazut zambetul dintre cuvinte.
multumesc.

p.p.s.
da\' tot te rog io sa faci ceva cu \"ca-cu\"-ul acela.
si iar multumesc.

nu umblu la titlu, David (sau Manuel).
cand rozele mor lumina-si schimba unghiurile, totul se rasuceste (imaginile mele s-au vrut a fi ireale tocmai sub acest aspect).
in plus, tot in titlu e si un fel de parafraza usor nostalgica facuta cu \"rondelul rozelor ce mor\" al lui Macedonski
dupa atata postmodernism, douamiism etc , uneori mi se face dor de poezie veche, limpede, ma crezi?
uite cat e de simpla, de frumoasa:), ca o respiratie adanca, o pauza intr-o goana a secundelor.

\"Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, si mor si-n mine --
S-au fost atât de viată pline,
Si azi se sting asa usor.

În tot, se simte un fior,
O jale e în orisicine.
E vremea rozelor ce mor --
Mor în grădini, si mor si-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăsaguri de suspine,
Si-n marea noapte care vine,
Duioase-si pleacă fruntea lor...
E vremea rozelor ce mor.\"

privitor etern? te rog, nu spune vorbe mari:)
ramai cititorul meu, de-ti va face placere.
atat.
multumesc.

marunt si delicat, gandul tau.
aproape am vizualizat gestul degetului conturand umbra gandului, trecerea din real in fantasma.

bun venit pe site.

nu stiu cum sa ti-o spun mai delicat,
(subiectul e sensibil), da-n amor
decat un barbat sfant, far\' de pacat,
prefer un drac jumate-n dormitor.

Ovidiu, pot spune doar ca ai ales din tot textul imaginea care imi place cel mai mult.
multumesc.

un comm lung, emotia si graba de a va raspunde, iaca asa as putea motiva \"absenta\" unor litere, ici si colo.
da\' voi ma iertati, nu-i asa?:)

trebuie sa recunosc, sincer, cat sunt de surprinsa si de bucuroasa de vizita si semnele lasate pe acest text, cu atat mai mult cat sunteti atat de diferiti in felul de a scrie si percepe cuvantul. de fapt, asta ar trebui sa ma bucure si mai mult.
imi justific absenta reactiei pana acum prin... niscaiva munti aflati intre mine si calculator in acest weekend.
dincolo de zambetul un pic fastacit, dincolo de dificultatea in a-mi alege cuvintele, vreau sa raspund fiecaruia, asa cum se cuvine

elis, bucuroasa de vizita. iti multumesc pentru citire si rezonare, fie ea acordata pe conturul unei singure roze.

ela-daniela, si mie mi-e dor de Iasi.
trandafirii? nu, nu sunt de acolo. i-am \"cules\" dupa o ploaie de vara, acum doua saptamani dintr-o gradina plina de culori dintr-un sat moldovean.
culorile, da. si picaturile de apa. si lumina.
am coborat prinre ele si-am incercat sa fur cat mai mult.
si-au ramas florile captive in HP-ul meu pana...vineri, cand, in sfarsit, un ceas de liniste m-a lasat sa le cobor in calculator.
n-aveam niciun plan, totul a venit de la sine, intr-o joaca.
fotografiile-alternanta-cuvintele.
iti multumesc pentru prezenta in aceasta \"promenada trandafirie\", cum frumos i-ai spus.

felix, ce-ati putea sa-ti mai spun eu tie, mai mult decat am incercat pana acum...
multumesc pentru apreciere, pentru reactie, pentru analiza.
si nu, nu pot scrie \"batuta\". e poate una din limitele mele legate de cuvinte. poate la urmatorul text va fi mai bine.
sper.

claudiu, copile, stiu
(un \"stiu\" relativ, desigur)
stiu ca-ti placeau candva colajele mele.
(la unul din ele cred ca m-ai ajutat chiar sa postez pozele, pare-mi-se acela de 8 martie, nu mai retin exact, am imbtranit atat de mult pe-aici:)...)
nu sunt poze de primavara. sunt instantanee srprinse acum doua saptamani, cum ii spuneam elei in comm, mai sus.

ma bucur ca (inca) iti mai plac.
aceste colaje.
si-ti multumesc pentru apreciere.

ionut, crezui ca te-ai suparat pe mine. stii tu cand.
cu atat mai surprinsa am fost de semnul tau.
mi-a facut mare placere sa te regasesc in subsolul unui text de-al meu. mai ales ca (nu sunt sigura) eu cred ca e prima ta vizita la mine.
bine ai venit si multumesc.

ramona, musafira mea de zile mari, multumesc pentru cuvinte.
da, e feminitate in cuvintele si imaginile mele.
nu mi-am ascuns-o niciodata. dimpotriva:).

Adrian, prieten vechi al cuvantului, cat ma bucur ca ai poposit aici. pentru tine, marturisesc: mai intai a fost roza, apoi ploaia, apoi imaginea si la urma, in momentul de tihna, cuvantul.
ma bucur mult de popasul tau. mult. simte-mi zambetul si vei intelege de ce nu pot sa-ti raspund mai \"complicat\", cu fraza mai lunga.
tu ma cunosti.
iti multumesc.

Ovidiu, tu sigur esti pentru prima data printre \"musafirii\" mei. Cu atat mai bucuroasa sunt cu cat ti-a placut ce-am facut eu aici.
Si da, ai dreptate. e comunicare.
multumesc.

Mariana, poti sa-i iei pe toti care ti-au placut.
talent la fotografie?...nu cred, nu stiu.
am folosit un editor simplu de imagine.
si m-am jucat. efectiv m-am jucat.
s, recunosc, mi-a facut placere joaca asta.
multumesc pentru popas.

Alina, cum sa nu-ti amintesti, tocmai tu? zambesc...
ce mul te-am necjit cu primul dintre ele, mai stii? tomnirea trecerilor:)... pe tine in primul rand, apoi pe Radu. M-ati ajutat amandoi, ati avut atata rabdare.
Mai apoi a fost acel 8 martie. unde tot tu m-ai batut la cap sa nu abandonez pe motiv de nestiinta postarii de imagine. parca atunci a fost si claudiu cel care a ajutat.
au mai fost vreo doua, da. pe unul trebuie sa-l refac, site-ul pe care am pus imaginile nu mai exista:).
eh, Alina-Alina.
cu pusul cuvintelor langa fotografie nu e greu, vin de la sine, crede-ma. nici nu stiu cum rasar, numa\' ce ma trezesc cu ele pe pagina.
dincolo de zambet, iti multumesc mult pentru apreciere.

Ioan Tite, io nu stiam ca ma pricep la efecte speciale, dar am cautat efectul sa fie special.
dar daca tu esti cel care-mi multumeste...cu placere:)

Gelu,
multumesc pentru ragaz.
nu e nimic impresionant, desi mi-am dporit sa iasa ceva frumos.

cuvintele tale sunt prea amabile, Dane.
e doar o joaca, o alta joaca, printre trandafirii din gradina.
multumesc pentru apreciere.

eh,danule-danule, mi-ai schimbat putin ideile (in catrenul meu am vrut sa sugerez ca daca sunt prea multe nuante/sensuri, se pierde de fapt drumul/calea, prin zapacire, daca nu prin aletele mai grele ), dar fie precum zici tu.
vezi, de aceea mi-ar mai trebui nitel antrenament, ca nu-i destul procentul acela de care-ti pomeneam.
(modesta de mine, talentata lu\' peste:) )

multumesc oricum: pentru timpul pierdut sa dai forma, pentru zambet, pentru tot.

faine, danule. si migala cu care le-ai brodat/brodit:).
si am zambit. zambesc, de fapt, si cand incerc, stangace, sa las semnul cititorului ursuz:).
adica io.
si, ca raspuns al provocarii date, iau unul din cuvintele neutilizate si incerc o joaca.


e scris cam mult, de-antrenament,
si-ocaua-i mica, evident.
ne dovedesti chiar dumitale:
prea multe sensuri - nici o-cale

...lipseste gramul de talent.

(evident, n-are legatura cu tine:) )

se spunen ca la umbra nucului nu-i bine sa adormi. de ce? n-am stiut niciodata, ba chiar am incercat sa adorm sa vad cum e.

n-am reusit pen\' ca niste muste faceau galagie de clopotei din papura alba, o pisica din noua cozi late mieuna dupa o pupaza fara dumnezeu si uite-asa am deschis ochii. sau am ramas cu ei deschisi. totuna-i.
intre ei, se-ntindea cat vezi cu pieptul un cer albastru cu butoane de verde, frunzele ca iarba si iarba din spate ca frunzele.
lenevesc fara aripi o retina ceruita.
tot nu pot dormi.