Eterna si fascinanta Romanie

iar vin si te sacai, dar promite-mi ca nu te vei supara, da?:)
uite care-i azi baiul meu: timpul verbelor din primul si al doilea vers: \"vizitara\" cu \"mira\"
parca scartaie olecuta.

daca nici de data asta nu te vei supara, ce zici, sa mai revin?:)

a, si-un P.S.
pune diacriticele, ca m-am speriat o țârucă la \"romani\".
din cate stiam eu e pe dos, in italia sunt o multime de români, nu invers:)

gata, gata, m-am oprit din carcotit, dar e de bine, tare as vrea sa ma crezi:)

Mai,mai, da\' carcotasa esti! Nu-i nimic, nu ma supar. Numa\' ca nu mi se par batandu-se cap in cap timpurile de care zici. In ceea ce priveste diacriticele, tine cont ca nu sunt acasa, in linistea si tihna caminului, sa am timp sa cizelez.

ok, mai intai, scuze.

inainte de a ma opri din carcotelile astea (carcoteli care le fac doar celor care mi-s dragi - ca scriitura vorbind - in fine, n-ai de unde sti asta, ti-o spun amu, la spartul jocului), uite, incerc sa ma explic, desi nu sunt specialista lu\' peste in gramatici ori in exprimare:

deci, din primul vers, una ca mine intelege asa: strainii venira vizitara si, probabil, plecara.
in versul doi ce gasesc? aceeasi straini, care se...mira (daca pun si diacritica, deduc timpul prezent al verbului)
deci, ei sunt inca la noi, in tarisoara noastra draga, si se mira.
de ce se mira? de una, de alta, (aici nu comentez, caci e poanta epigramei si n-am de ce sa ma leg de ea. e ok)
si-atunci, sa inteleg ca ei, strainii, nu plecara dupa ce vizitara?
mda, pot intelege si asta, numa ca lipsesc niscaiva elemente de legatura. adicatelea complemente, fara complimente, poate niscaiva morfologice adverbe, stiu si eu...
din nefericire, epigrama, ca forma fixa, nu permite baterea de campii, asa ca (eu, una, am apreciat intotdeauna epigramistii pentru munca lor), nu vad ce solutie ai avea sa reglementezi vizitara cu mira.
doar am perceput asa, ceva olecuță strâmb.

mă iartă pentru multele cuvinte, am vrut cumva să-ți justific faptul ca nu carcotesc de aiurea in tramvai.

altadata insa, iti promit ca ma voi abtine.
ok?

p.s. cat despre casa si linistea caminului, habar nu am avut pe unde esti.
am sesizat ca textul cu diacritice ar fi fost mai penetrant, atata tot.

intre timp m-am documentat nitel (deh, am terminat scoala generala cam demultisor) si justific observatia mea prin nerespectarea concordantei timpurilor in fraza (in primul caz -\" vizitara\" - e vorba de perfectul simplu - recte o actiune inceputa in trecut si neterminata- urmata de o actiune la timpul prezent, \" mira\")
in cel mai bun caz poti folosi alta forma de trecut in care actiunea este deja incheiata, urmata de prezent in partea a doua
sau
ambele forme la participiul trecut.
gata, ma iarta, amu chiar ma opresc.

Un fotbalist, odata, dupa ce fusese sapunit zdravan de un ziarist, la un sprit, din intamplare, s-a nimerit fata in fata chiar cu respectivul. Acesta, fastacindu-se, tot se scuza ca a scris asa si pe dincolo. Asta pana cand, fotbalistul i-a dat un pahar, a ciocnit cu el si a zis;
- Nu-i bai, oricum nu am citit.

P.S. Sa stii ca eu am citit. Da\' nu-i bai.

Ca sa o potolesc pe Florina Carcotasa:

Vizitatorii laudara
Aceasta tara plina de minuni:
\"Frumoasa e aceasta tara,
Pacat ca-i locuita de romani!\"

P.S. N-am diacritici la comentariu.

Carcotasa de Florina
Stie ce e disciplina.
Cica verbu-i discordant
Si ca n-ai fi penetrant.

Laurone, eu nu m-am scuzat (precum ziaristul in cauza) nicidecum:).
am incercat sa-ti menajez orgoliul de epigramist, atata tot.
si pentru ca ma facusi woody...

Poti sa-mi spui woody, no offense,
Cand sugerez sa dai un sens
La fraza. Bat numai in lemn
Si-ncerc, discret, sa nu-ti las semn.

P.S. tot nu-mi place:)
repeti \"tara\" si-n versul 2 si-n versul 3 :P

intre timp,pentru ca tot iti place atat de mult perfectul acesta simplu, uite si-o sugestie care nu-ti modifica aproape deloc ideea :

Câți străini ne vizitară
Se mirară de nebuni:
\"Faina e această țară,
Da\'i prea plină de români!\"



P.S. Ti-am pus si diacriticele, poti sa dau doar copy/paste:)
(gataaaaaaaaaa..am fugit, ca te-aud scrasnind din dinti deja:) )

Cati straini ne vizitara,
Se tot mira de nebuni:
\"Faina e aceasta tara,
Da\'i prea plina de romani!\"
(Laurentiu Ghita)

incep, cand vad venetici
palmele sa ma manance
c-astia, pripasiti pe-aici,
se tot spurca la romance...

Rima nebuni-romani e cam slabuta.
Sugerez ca rime pentru romani: batrani, spani, hapsani, etc.

Iar pentr vizitara-mirara, ca sa pastrezi timpul actiunii.

Romania-i mandra tare,
Practic, neasemuita:
Munti, paduri, campie, mare...
Dar pacat ca-i locuita!

Desi, daca nu ma insel, ceva asemanator s-a mai spus de catre altcineva...

Evident, e o constatare emisa de demult, intrata deja in folclor.
Las la latitudinea tuturor jocul cu rimele. Important e sa iasa pe gustul fiecaruia. Florina, draga co-catrenista (ia uite ce cuvant am creeat), cum sa fiu suparat? Iar Woody este o fiinta extrem de simpatica. Sunt absolut sigur ca ai sesizat elementul de gluma si de intimitate.
Si, fiindca m-ati ambitionat, na:

Cei care in trecut ne-au vizitat
Se vaita zile-ntregi si saptamani:
\"Frumoasa tara, zau, aveti! Pacat
Ca este locuita de romani\".

eu cred ca nu te-am ambitionat suficient:)...ca in versul doi ai o silaba in plus.
va-i-ta, nu vai-ta:)

see ya soon
semnez,
co-carcotasa de serviciu:)

p.s. serios vorbind, foarte serios vorbind, mie mi se par utile si comentariile de genul acesta in subsolul epigramelor, nu doar insiruirea de catrene-replica

(eh, scriu asta pentru ca pe mine m-a chinuit talentul asta odinioara de-am ajuns sa-mi dau seama ca nu-i de mine, deci, strugurii sunt acri:))

Depinde cum expiri!
Daca pui o bere pe masa, ti-o recit exaaact asa cum doresti si ai sa vezi cum, a naibii, suna bine!

bre, mai, laurone! (aici te-am parafrazat usor, ma refer la acel gingas \"mai\", care, urmand prenumelui extrem de simpatic woody, ma indreptateste sa cred ca ma vezi oaresce pustoaica aflata in treaba pe aici din plictiseala. ceea ce e doar partial adevarat, mai putin partea cu pustoaica.)

eu expir in limba romana, cu usor accent pe plamanul stang (deh, fumatoare).
asa ca va-i-ta are tot trei silabe, indiferent de marca de bere pe care o preferi.
si, zau, nu sunt zgarcita, o dau oricum, fie si numai pentru a vedea cum expiri versul acela.
a naibii sa fiu daca nu ti-o dau!
(berea)

Cum se desparte in silabe VIATA? Vi-a-ta sau Via-ta?
Pentru ca in biserice se canta: \"Vi-a-ta daruindu-ne!\"

asta e problema ta, Sorine:), cu popia si alte cantece din acelea.
via-ta. asa se desparte.
eu, una, pe vremea mea, asa invatai la scoala cea laica.
stii, n-aveam voie sa mergem pe la popa sau pe la cele altare, drept care eu si amu\' imi spun (daca nu-mi spun inainte altii) ca nu-s dusa prea des la biserica.

Gramatici in haita
Si pe doua labe
Iau cuvantul \"vaita\"
Si-l rup in silabe.

Iar sarmanul Ghita
In loc sa creeze
Ne-ncetat sughita
Printre diateze.

Caci, spre a lui stiinta
Si spre corectare
Ii tot scrie-o fiinta
Insetata tare.

Da\'s sperante slabe
In ceea ce-mi ceri,
Caci, cate silabe,
Tot atatea beri!