Poetul

\"Poetul...este omul ce-ntreaba cine-i el,
Si mesteca cuvantul cum mesteci plastilina
Si il framanta-n palme si face un model,
Din care se hraneste pana ce ia chenzina.\"
(\"Poetul\" de Laurentiu Ghita)

un poet ce vin inghite
precum masina benzina
nu-i grabit sa-si ia chenzina
ca-i bauta dinainte

Poetul este-un aparat mai fin,
Sensibil tare, parca-i un blestem,
La care consumabilul e vin
Iara produs finit e un poem.

uf, Laurentiu, mi-ai pus mintea pe moate. Cum de ce? Pai ce, asta e epigrama? nu...e sofism, e cugetare, e tentativa de ars poetica, numa\' epigrama nu.
cum adica? (nu te speria, sunt replici din acelea ca la piesele de teatru cand actorul vorbeste la telefon chiar daca la capatul firului nu-i vreun interlocutor:) )
deci, reiau, inca ametita de periplul mandibulo-olaricesc (fara legatura cu sorin, doamne-iarta-ma) si-ti marturisesc, spasita, ca n-am putut zambi la strofa aceasta. n-am putut si pace.
cum de ce?
apoi, hai s-o iau de la capat...

(mai spuse Florina dupa care-si trase nitel sufletul, sufleca putin manecile)

pai e simplu.
m-am impiedicat un pic la \"ca-cu\"-ul din versul doi.
si dupa aceea, jalea pamantului, biata de mine n-a mai fost in stare sa iasa din conditia de lut.
pardon, adicatelea din framantarea asta de cuvinte.
cu titlul generic de...comm.

p.s. essstrem de ssserios:
sper din suflet ca ai vazut zambetul dintre cuvinte.
multumesc.

p.p.s.
da\' tot te rog io sa faci ceva cu \"ca-cu\"-ul acela.
si iar multumesc.

Florina,
Cum ti se pare acum?
Asa era, fir-ar sa fie.
In goana calului iti scapa, de incantat ce esti de ce ti-a iesit.

much better, Laurone, much better.
acum am putut urmari (auto?)ironia dintre versuri.
sa ne-auzim de bine, barem pana la chenzina urmatoare.