Florina Daniela Florea

\"sparg\" deja corectasem, inainte de a citi atentionarea ta.
multumesc pentru observatie.
nu inteleg insa ce-ai vrut sa spui prin \"foarte asemenea scrierile noastre\"

multumesc inca o data pentru atentionare.
mi se mai intampla, mai ales cand e vorba de un text mai mare, sa scap vreo diacritica.

cu tot binele,

nu e prima data cand avem motive ce se regasesc si, cand spun asta, ma refer la acea zi speciala de joi cu fluturi, daca-ti amintesti.

schita acestei poezii am postat-o inca de ieri la pranz pe un site unde-mi pastrez diverse insemnari si, daca vrei, iti arat linkul, semn ca regasirea de motive e o coincidenta sau o comunicare dincolo de explicatii logice.
cu acelasi bine, iti multumesc pentru semn.

fotografiile din galerie

iata

Paul, imi cer scuze, nu intervin decat pentru a-i spune lui Adrian ceva:

in secolul 21, nimeni nu-mi impune mie cu forta, cu pumnul, sa cred in ceva.
in secolul 21, calea nu e pumnul.
nu pentru mine.
nu sunt atee, nu sunt nici dusa des la biserica.
sunt un om linistit si tolerant din punctul acesta de vedere.

insa nimeni, absolut nimeni, nu va impune mie sau copilului meu credinta cu pumnul.
indiferent de credinta.

cat despre joaca : ia-ta icoana, nu e icoana - din scoli, este exemplul perfect si generalizabil cu ezitarile si haosul care domnesc in invatamantul romanesc.
anacronic si neadaptat fata de acelasi secol 21.
atitudine trebuie luata in primul rand fata de situatia dezastruoasa in care s-a ajuns aici.

(sunt copil de profesori, nepoata de invatatori, asa ca pot sa ma pronunt cat de cat aproape de subiect)

multumesc.
si-mi cer iertare pentru interventie, daca este considerata offtopic.

una din cartile care mi-au placut, din cele citite anul acesta, care mi-a marcat ceva nopti si dupa ce-am terminat-o.

recenzia ta atinge aproape toate aspectele, iar cartea asta merita citita cu sufletul

p.s. nu lipseste un \"fi\" aici?
\"până la a nu mai recognoscibilă\"

esti copilul care a murit
vazut de un adult oarecare

povestea ta, desigur

mi-a placut finalul, remarcabil, pusa ca ultima intrebare din libertate

(ma sacaie un pic \"inconvoiatul\" acela. nu era \"incovoiat\"?)

strofa a doua mi-a placut la nebunie.

si zambesc, uitasem ca neuronii mor \"iremediabil\":)
(tot semn de batranete si uitarea asta)

e amaruie veselia asta a ta, nene
dar e bine ca ne amintesti, chiar si asa, ca mai exista un ultim boem pe-aici, printre noi

bag seama ca anul acesta sunt o multime de lansari carti, lucru care nu poate decat sa bucure orice om iubitor de literatura.

fiind relativ aproape de Iasi, m-am bucurat sa pot fi alaturi de fiecare data de ceilalti colegi agonici si nu numai.
sper sa pot veni si de data aceasta, desi inca nu pot promite.

mult succes in organizare, Alina!

nu e sadism...nu e, Silvia.
e patima, femeie, dorinta

- clipa de nebunie cand toata lumea e-ntoarsa pe dos si in afara curg rauri fantasme haotic
totul devine furtuna sfidand totul, iar legile normalului devin absolut inutile.

femeia gata sa se daruiasca total
singurul care poate opri asta e un \"daca\"
daca-cel-din-toate-inceputurile

cumintenia e uitata in flashul din oglinda, negrul alter-ego albului,

dupa care, mai apoi - dezlegare, se traieste.
in fiecare vers, cu dragoste
carnea trece inaintea fantasmei, intrupand-o.

nu e sadism, Silvia.
e dragoste.
si-atat.

ai dreptate.
multumesc.

corect...

de parca fiul tau, sau al meu, ar trebui sa ne respecte doar pentru ca i-am adus pe lume.

de parca pe ei i-ar fi intrebat cineva daca vor sa vina.

\"respecta-ma, fiule, ca io te nascui\" - aberant, nu?

parca era o vorba, respectul se castiga, nu se cere
da\' nu mai sunt atat de sigura, acum, la batranete.
ce si cum si cine si de ce vrea respect.
curand ajung sa spun ca noemi, numai ca n-am pisica.

p.s. de regula nu citesc eseuri, ma sperie.
insa asa de fain ai inchegat asta intr-o personala incat reusii sa ajung la capat si sa-mi mai pun si intrebari, pe deasupra

semnat,
un cititor respectuos

nene, tocmai ai scris ca-trenul epigrama numarul 1601:)

si asta sigur nu din saracia...zambetului, dimpotriva!

la cat mai multe:)

(si evident, cat mai putini de \"i\" lipsa)

multumesc pentru ecoul primit de la tine, cu mult mai frumos decat sunetul initial plecat din mine.

si-am rezonat indeosebi cu imaginea de aici:

\" mă deschid în tine vreau
să-ți arăt niște stele\"

si finalul.

p.s. sunt de aceeasi parere cu Ela, poate fi suficient sa folosesti parantezele

e clar, numai o turista suedeza putea sa creada asta, ina:)
pasiunea n-are granite in sudul Europei, doar pe-acolo, prin nord, unde-i ceva mai frig

faina povestire, plina de zambet, de toate neamurile:)
(uite-asa patesc eu cand vin pe textele tale, in afara de \"oau\" si hlizindu-ma cu gura pana la urechi, cum sa-ti comentez artistic si literar, spune si tu)

am schimbat

la fereastra?
poate vreo fata-cu-chibriturile (nu ma tem de cuvinte nici de focul din ele)

multumesc

pentru o parere punctuala, nu cred ca trebuie generalizat.
plecarea umoristilor de pe site nu cred ca are vreo legatura cu Cosmin, nici nu cred ca era editor pe vremea cand acestia faceau greva.

*
cosmin, ai avut o parere legata de partea introductiva a epigramelor, partea aceea explicativa.
de acord ca epigramele nu au de regula asemenea intro.
dar aici e un colaj, un grup, iar autorul si-a permis sa lase cateva cuvinte, atata tot.
merita sanctionat? ok, e de inteles ca nu a placut.
dar ai citit cele 7 epigrame de dedesubt? sincer, nu s-a vazut ca sunt realizate ca la carte, dupa toate canoanele epigramaticesti?
pacat...:(

meritau eticheta de \"frustrare\"?
ma indoiesc.
deja e o trimitere la persoana.

stii, cred ca oricine ar fi reactionat (mai dur sau mai cuminte) la epitetul \"frustrat\".
cu atat mai mult cu cat e vorba de adulti aici, nu?
asa cum suntem cu totii.
tu cum te-ai fi simtit? ai fi luat-o ca pe o critica din aceea, constructiva? sau ce pe o jignire personala?

e pacat si pentru tine, ca editor, si pentru noi, ca cititori, si pentru jupp, ca autor de epigrame (si inca unul bun, probat de ceva vreme).

pe cuvant, nu sunt aplaudacul nimanui, si cred ca mai sunt destui care pot sa probeze afirmatia mea.
iar daca acum am suparat, n-a fost cu intentie, ci pur si simplu se escaladeaza ceva artificial si nu cred ca are rost.

respect munca editorilor, dar uneori, mai gresesc si ei, ca oameni suntem.
la fel, cred ca editorii respecta munca celor ce postam pe-aici, dar gresim si noi, ca oameni suntem.
cat despre revista si politica editoriala, nu stiu daca site-ul acesta s-a dorit a fi vreodata o revista. are o definitie mult mai personala, mai umana, taman prin interactiune.

mai avem insa dreptul la zambet?
au fost membri epigramisti ai acestui site (si poate mai sunt) care au castigat premii la concursuri de profil, si asta nu aici, in lumea virtuala, ci in ditamai concursurile nationale.

nu-i mentionez pentru ca sunt sigura ca-i stim mai toti si pentru ca au fost anunturi pe site care au mediatizat asta.
intrebarea mea, retorica, este: sunt acele concursuri mai putin ...concursuri decat cele la care participam cu poezia asa zis serioasa?
sunt acele diplome mai putin valabile?
ne mandrim cu totii cand aparem in reviste.
de ce epigramistul sa nu fie considerat egal celui care publica poezie moderna?

e vorba de comunitatea noastra, pana la urma.
cred ca e fain sa avem si din acestia printre noi.
si-as fi la fel de mandra cand as afirma \"sunt colega de site cu Liviu Nanu, Cosmin Dragomir\" precum as fi cand as spune \"sunt colega de site cu Ion Diviza, Sorin Olariu\"

gresesc?
poate prin naivitatea in care ma incapatanez sa raman:(

daca as fi stiut cum sa comentez corespunzator si inatacabil cele 7 catrene de mai sus, as fi dat stea, dar asa, am ramas un simplu cititor.

cu respect,
Florina

multumesc.

sa stii ca nu m-am indoit nicio clipa ca vei veni cu acest comentariu, pentru ca te cunosc si stiu cat esti de parolista.
eram curioasa sa-ti aflu parerea.
acum zambesc, pentru ca ai surprins cam tot ceea ce m-am straduit sa transmit.

cuvintele, da.
unele cuvinte sunt spuse mai greu, sunt prelungiri stangace ale gesturilor celor doi.
sunt acele expresii greu de recunoscut, uneori sperie cand le pronunti, de multe ori e destul sa le simti.
am incercat sa fragmentez neregulat aceste legaturi de cuvinte si sa las cititorilor darul prelungirii lor intre cei doi

eh, ar mai fi cateva de spus, dar, si-asa e lunga povestea:)
multumesc inca o data.

Anca, mai tii minte ca, acum trei ani jumatate, tu ai fost printre cei care au crezut in faptul ca florina poate scrie?
Eu n-am uitat...

Vasile, tu stii ca eu nu am cautat aventura exprimarii niciodata. Si poate mai stii cat de mult imi plac povestile. Iar alternantele...ei bine, alternantele fac parte din mine, pana la definire.

Felix, intoarcerea la simplu o simt uneori ca fiind necesara.
Cat despre amintirea teatrului lui Blaga, e cu siguranta un compliment care ar onora orice om care incearca sa scrie.

multumesc pentru surpriza facuta.
e un text la care am primit semne de la nume grele ale site-ului, ceea ce ma onoreaza, dar si obliga.
definitiv.