Florina Daniela Florea
Verificat@florina-daniela-florea
„"Să scrii poezii este ca a face dragoste: nu vei afla niciodată dacă bucuria ta este împărtășită." - Cesare Pavese”
Membru poezie.ro: aprilie 2003.
chiar, de ce ranile lui au intotdeauna gust de inghetata?
(intrebare pur si simlplu cu un raspuns la fel de pur si de simplu: uite de aceea. asa e gustul sangelui din adancurile celuilalt)
fain text, Ioana, scenariu sau ce-o fi el, ca tot poezie ramane:)
Pe textul:
„Scenariu cu țestoasă și o lume mai bună" de Ioana Petcu
atata de multa incurajare e in el, incat bezelele nu mai sunt chestiile acelea pufoase si dulci ci exact atat cat trebuie sa tina (cel putin o vreme) de foame-de-zambet unui visator ca mine
cu fruntea sus, multumesc:)
Pe textul:
„biletul e semnat întotdeauna descifrabil" de Florina Daniela Florea
Recomandatin ceea ce ma priveste, sunt teribil de stangace in a scrie proza, asta nu m-a impiedicat sa citesc cu placere de fiecare data ceea ce scrii.
multumesc pentru semn, e unul deosebit.
Felix, invat de fiecare data, atat cat imi permite vremea si vremurile
am mai spus-o, nu mi-am facut din a scrie poezie un scop, un țel, insa e un hobby, o placere numai a mea, pe care vin si-o-mpart aici, pe agonia, cu altii asemenea mie.
(am si eu orgoliul meu, desigur:) - incerc s-o fac bine. cat pot de bine)
de gravitate incerc sa scap. ca si de gravitatie, de altfel:)
multumesc pentru apreciere.
p.s. stii ce n-am inteles? ce inseamna filozofie de sezon?
partea aiurita a intrebarii mele e ca sunt total inafara \"anotimpurilor\".
Pe textul:
„biletul e semnat întotdeauna descifrabil" de Florina Daniela Florea
Recomandatmultumesc pentru trecere, fie ea internautica.
Pe textul:
„biletul e semnat întotdeauna descifrabil" de Florina Daniela Florea
Recomandatda, pisicile, buna comparatia.
pisicile nu trag la om ci la locul in care au crescut
cuvintele unde cresc, Vasile? care e casa lor adevarata?
uneori crezi in ele si e rau asa, pentru ca le vrei ale tale, te simti anapoda de dezamagit cand constati ca tu esti piatra iar ele zboara in continuare spre cine stie ce zari
si-atunci, caderile mele de om devin aruncari in gol de pe marginea acoperisului pe care ma cocot ocazional, cand nu mai stiu bine sensurile
ce ramane de pe urmele mele? cu certitudine: nimicul de pe urma.
Pe textul:
„biletul e semnat întotdeauna descifrabil" de Florina Daniela Florea
Recomandatce pustiuri ma-nghit tot atatea ma varsa
umbrele toate sunt sinucideri neimplinite nimicuri devenite urme: pe-aici am fost, pe-aici am iubit, pe-aici am trait, pe-aici am murit
cuvintele sunt singurele care raman
fara a le avea cu adevarat niciodata
si tu stii asta, Vasile,
dintotdeauna,
Pe textul:
„biletul e semnat întotdeauna descifrabil" de Florina Daniela Florea
Recomandatmultumesc pentru observatie.
nu inteleg insa ce-ai vrut sa spui prin \"foarte asemenea scrierile noastre\"
multumesc inca o data pentru atentionare.
mi se mai intampla, mai ales cand e vorba de un text mai mare, sa scap vreo diacritica.
cu tot binele,
Pe textul:
„biletul e semnat întotdeauna descifrabil" de Florina Daniela Florea
Recomandatschita acestei poezii am postat-o inca de ieri la pranz pe un site unde-mi pastrez diverse insemnari si, daca vrei, iti arat linkul, semn ca regasirea de motive e o coincidenta sau o comunicare dincolo de explicatii logice.
cu acelasi bine, iti multumesc pentru semn.
Pe textul:
„biletul e semnat întotdeauna descifrabil" de Florina Daniela Florea
Recomandatin secolul 21, nimeni nu-mi impune mie cu forta, cu pumnul, sa cred in ceva.
in secolul 21, calea nu e pumnul.
nu pentru mine.
nu sunt atee, nu sunt nici dusa des la biserica.
sunt un om linistit si tolerant din punctul acesta de vedere.
insa nimeni, absolut nimeni, nu va impune mie sau copilului meu credinta cu pumnul.
indiferent de credinta.
cat despre joaca : ia-ta icoana, nu e icoana - din scoli, este exemplul perfect si generalizabil cu ezitarile si haosul care domnesc in invatamantul romanesc.
anacronic si neadaptat fata de acelasi secol 21.
atitudine trebuie luata in primul rand fata de situatia dezastruoasa in care s-a ajuns aici.
(sunt copil de profesori, nepoata de invatatori, asa ca pot sa ma pronunt cat de cat aproape de subiect)
multumesc.
si-mi cer iertare pentru interventie, daca este considerata offtopic.
Pe textul:
„Scrisoare deschisă" de Paul Bogdan
Recomandatrecenzia ta atinge aproape toate aspectele, iar cartea asta merita citita cu sufletul
p.s. nu lipseste un \"fi\" aici?
\"până la a nu mai recognoscibilă\"
Pe textul:
„Tortura și ispășirea autobiografică" de felix nicolau
Recomandatvazut de un adult oarecare
povestea ta, desigur
mi-a placut finalul, remarcabil, pusa ca ultima intrebare din libertate
(ma sacaie un pic \"inconvoiatul\" acela. nu era \"incovoiat\"?)
Pe textul:
„Poveste" de silviu viorel păcală
Recomandatsi zambesc, uitasem ca neuronii mor \"iremediabil\":)
(tot semn de batranete si uitarea asta)
e amaruie veselia asta a ta, nene
dar e bine ca ne amintesti, chiar si asa, ca mai exista un ultim boem pe-aici, printre noi
Pe textul:
„în lumina neuronului" de Liviu Nanu
fiind relativ aproape de Iasi, m-am bucurat sa pot fi alaturi de fiecare data de ceilalti colegi agonici si nu numai.
sper sa pot veni si de data aceasta, desi inca nu pot promite.
mult succes in organizare, Alina!
Pe textul:
„Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție" de Alina Manole
Recomandate patima, femeie, dorinta
- clipa de nebunie cand toata lumea e-ntoarsa pe dos si in afara curg rauri fantasme haotic
totul devine furtuna sfidand totul, iar legile normalului devin absolut inutile.
femeia gata sa se daruiasca total
singurul care poate opri asta e un \"daca\"
daca-cel-din-toate-inceputurile
cumintenia e uitata in flashul din oglinda, negrul alter-ego albului,
dupa care, mai apoi - dezlegare, se traieste.
in fiecare vers, cu dragoste
carnea trece inaintea fantasmei, intrupand-o.
nu e sadism, Silvia.
e dragoste.
si-atat.
Pe textul:
„sadism" de Silvia Van
de parca fiul tau, sau al meu, ar trebui sa ne respecte doar pentru ca i-am adus pe lume.
de parca pe ei i-ar fi intrebat cineva daca vor sa vina.
\"respecta-ma, fiule, ca io te nascui\" - aberant, nu?
parca era o vorba, respectul se castiga, nu se cere
da\' nu mai sunt atat de sigura, acum, la batranete.
ce si cum si cine si de ce vrea respect.
curand ajung sa spun ca noemi, numai ca n-am pisica.
p.s. de regula nu citesc eseuri, ma sperie.
insa asa de fain ai inchegat asta intr-o personala incat reusii sa ajung la capat si sa-mi mai pun si intrebari, pe deasupra
semnat,
un cititor respectuos
Pe textul:
„sfântul respect" de dorin cozan
si asta sigur nu din saracia...zambetului, dimpotriva!
la cat mai multe:)
(si evident, cat mai putini de \"i\" lipsa)
Pe textul:
„la ce nenorocire poate duce sărăcia..." de dumitru cioaca-genuneanu
Pe textul:
„lungul drum al stelei peste noapte" de Florina Daniela Florea
Recomandat